Alune


Alte denumiri cunoscute ale alunului sunt Corylus avellana si Corylus heterophylla.

Ce sunt alunele ?

Alunele reprezinta frunctele produse de Corylus avellana sau arbustul numit alun. Specialistii in domeniu folosesc alunele pentru prepararea unor produse medicamentoase. La momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii care pot atesta eficienta administrarii alunelor in ceea ce priveste terapia unor conditii medicale precum nivelul ridicat de colesterol. De asemenea, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au atestat inca eficienta alunelor in conditiile in care acestea se folosesc pentru obtinerea efectelor sale antioxidante.

Alunul sau Corylus avellana este un arbust care apartine familiei Betulaceae. Alunul poate atinge o inaltime de cinci metri, iar frunzele sale cad toamna. Fructele de alun sunt cunoscute de mii de ani ca si fructe comestibile. Alunele disponibile in comert provin de la Corylus maxima, arbust inrudit cu el. Specia Epitheton avellana era amintita in antichtate ca si arbust cultivat in orasul antic Abella, care poarta in zilele noastre denumirea de Avella, aflat in apropierea Vezuviului in provincia Avellino de pe teritoriul Campaniei.                             

Alunul se dezvolta de regula sub forma de tufe cu tulpini drepte putin ramificate, care ating o inaltime de cinci sau sase metri. Alunul creste rareori ca si arbore cand insa poate sa atinga zece metri inaltime. Arbustul de alun poate sa atinga varsta de optzeci pana la o suta de ani. Mugurii de alun sunt acoperiti cu perisori fini, acestia fiind denumiti popular matisori. Frunzele de alun sunt zimtate pe margini, au forma rotunjita, sunt ascutite la varf. Fata dorsala a frunzei este acoperita cu peri, pe fata ventrala putand sa se observe nervurile. Lemnul de alun alunului de culoare alb rosiatica este un lemn de esenta relativ tare, insa cu rezistenta scazuta. Scoarta de culoare galbuie cenusie pe ramurile tinere are suprafata neteda, iar pe cele mai batrane se pot observa striuri longitudinale. Florile de alun sunt separate intre femininine si masculine, acestea fiind cunoscute in termeni populari sub denumirea de matisori. Alunele contin un miez bogat in vitamina A, vitamina B, vitamina C, vitamina E, calciu, fosfor, fier si potasiu.

In flora spontana, alunul este raspandit aproape pe tot teritoriul Europei, Asiei mici, regiunii Balcanilor, Iranului, Caucazului in cadrul padurilor de foioase si a celor mixte. Arbustul de alun prefera clima umeda si oceanica. Acesta se dezvolta in conditii optime in paduri luminoase cu stejari, la lizierele padurilor sau ca si tufe pe marginea drumurilor agricole. Alunul reprezinta un arbust care se dezvolta in luminisuri sau in zone usor umbrite si umede, fiind un arbust putin pretentios cu privire la compozitia solului. Cu toate acestea, alunul nu creste pe soluri acide sau nisipoase. In scop terapeutic, de la alun se pot folosi miezul fructelor, uleiul lor, frunzele sau mugurii.

De acum mai bine de 5.000 de ani, proprietatile terapeutice ale alunelor sunt mentionate in manuscrise chinezesti. Botanistul si medicul Dioscorides din Grecia Antica a identificat proprietatile terapeutice ale alunelor de padure de  vindecare a tusei cronica si de crestere a imunitatii organismului.                                                  

Alunele de padure constituie o excelenta sursa de fibre alimentare, minerale, proteine si vitamine si au un continut scazut in sare. Acestea contin o cantitate crescuta de grasimi uleioase si de vitamina E, vitamina B si vitamina A. De asemenea, alunele de padure au in compozitia lor multe saruri minerale precum magneziul, fierul, manganul, cuprul, seleniul, fosforul, insa si zaharuri, taninuri, rasini si pigmenti. Atat vitamina E cat si restul substantelor nutritive din continutul alunelor sunt benefice pentru calitatea sistemului imunitar si pentru calitatea pielii. Datorita faptului ca alunele de padure au cea mai mare concentratie de acid folic dintre toate tipurile de alune, se recomanda ca acestea sa fie consumate de femeile insarcinate. Concentratia crescuta de acid folic scade riscul de aparitie a malformatiilor sau a defectelor fetale. De asemenea, consumarea alunelor de padure scad riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, a afectiunilor neoplazice si a depresiei. Este indicat insa, ca alunele de padure sa nu fie consumate in cantitate mare pentru ca alunele au un continut caloric destul de ridicat, 100 de grame de alune de padure fiind echivalentul a 650 de kilocalorii.                                                       

In urma presarii la rece, din alunele de padure se obtine un ulei folosit atat in scopuri culinare, cat si in tratamentele cosmetice. In cazul folosirii pe cale interna, uleiul de alune de padure reprezinta un tratament eficient pentru eliminarea parazitilor intestinali. O lingurita de ulei consumata seara si o lingurita dimineata, timp de cincisprezece zile, ajuta organismul sa elimine parazitii intestinali. In conditiile in care este consumat cu regularitate, uleiul din alune are efecte terapeutice pentru infectiile respiratorii, insa si pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Pentru uzul extern, uleiul din alune de padure se utilizeaza atat in tratamente cosmetice, cat si pentru masaje anticelulitice si de intretinere. Uleiul din alune de padure este un ulei fin care favorizeaza diminuarea vergeturilor si confera elasticitate pielii. Pentru ca are in continutul sau pana la 83 % acid oleic si pana la 25 % acid linoleic, uleiul din alune de padure are proprietatea de a hidrata tenul in profunzime, insa fara a-l lasa gras. De asemenea, uleiul din alune de padure are si efect benefic asupra microcirculatiei pielii. Acesta poate sa fie utilizat pentru toate tipurile de ten seara, inainte de culcare. In acest sens, doar trei pana la cinci picaturi de ulei de alune de padure aplicate zilnic pe suprafata tenului curat sunt suficiente pentru atenuarea semnelor specifice inaintarii in varsta.             

Factorul curativ din alunele de padure sunt fructele si frunzele tinere. Afectiunile pentru care se recomanda administrarea alunelor si a preparatelor pe baza de alune de padure sunt anemia, anemia posthemoragica, cresterea, diabetul, fragilitatea capilara, pietrele la rinichi sau bolile pulmonare.                                    

Fructele alunului de padure reprezinta o sursa importanta de energie, au valoare calorica si valoare nutritiva foarte apropiata de cea a carnii, insa sunt mai usor digerabile si au o toxicitate mult mai scazuta. Mai mult decat atat, alunele de padure sunt foarte bogate in vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina C si in minerale precum fierul, fosforul, potasiul si calciul. Ca si medicament, alunele au o importanta valoare terapeutica atunci cand sunt consumate in stare cruda si neprajita, fiind recomandate pentru tratarea anemiei, anemiei posthemoragica, diabetului, fragilitatii capilare, litiazei renale si a bolilor pulmonare.                                 

Care este modul de actiune al alunelor ?                                       

Alunele au un continut bogat in ulei, in proteine si in fibre, insa pana la momentul actual specialistii nu au putut sa stabileasca in totalitate care este modul in care alunele actioneaza asupra organismului uman. O cantitate de douazeci de alune consumate dimineata si aceeasi cantitate consumata seara reprezinta un remarcabil intaritor  pentru femeile gravide. In aceste conditii se recomanda consumarea unei portii de 150 - 200 grame de alune zilnic.
Uleiul din fructe de alun este recomandat pentru eliminarea parazitilor intestinali si impotriva infectiilor respiratorii. Prin presarea la rece se poate obtine ulei de alune care nu se conserva foarte mult timp, insa care are efecte terapeutice foarte puternice. O lingurita de ulei de alune de padure administrata seara si o lingurita de dimineata, timp de cincisprezece zile, conduce la eliminarea parazitilor intestinali. Administrat zilnic, uleiul de alune de padure protejeaza gatul impotriva contractarii infectiilor, fiind folosit cu succes si pentru tratarea hipertensiunii arteriale in aceeasi doza. Faina din fructe de alun poate fi folosita ca si energizant reprezentand un vitalizant de exceptie. Pentru copii, in special, aceasta forma de administrare a alunelor de padure este foarte indicata.    

Specialistii in domeniu recomanda administrarea alunelor de padure pentru tratarea neurasteniei, starilor stresante si a depresiei. Persoanele care mananca alune nu sunt afectate de nevroze avansate deoarece isi asigura concentratia de potasiu necesara odihnirii creierului si isi activeaza neuronii scoartei cerebrale si centrii nervosi implicati in relaxarea psihica. Mai mult decat atat, alunele de padure vindeca anemia si ajuta pacientii aflati in convalescenta sa se recupereze, contribuie la intarirea capacitatii de concentrare si sunt recomandate in alimentatia sportivilor sau a persoanelor care depun in mod constant efort fizic.                                         

Fructele de alune de padure au si efecte depurative, antiparazitare si emoliente. Prin continutul bogat in minerale si in vitamine, alunele de padure mentin sanatatea sistemului cardiovascular intarind celulele vaselor coronariene si miocardice, scazand riscul de infarct, stimuland inmultirea celulelor sanatoase si regland nivelul colesterolului. Totodata alunele de padure au actiune antivirala si anticanceroasa, stimuland activitatea ganglionilor limfatici si favorizand productia de interferon a celulelor cu rol in imunitate. In acest sens, specialistii in domeniu considera ca in cazul unui consumator de alune, leucocitele producatoare de interferon isi intensifica activitatea de aproape douazeci si cinci de ori, iar afectiunile neoplazice aflate in faze incipiente se pot remite. Si frunzele de alun sunt utilizate in scopuri medicinale. Acestea au atat proprietati vasoconstrictoare, cat si astringente, antiinflamatoare, antihemoragice, dezinfectante si cicatrizante. Frunzele de alun sunt tonifiante venoase si utile pentru tratamentul varicelor si pentru tratamentul umflaturilor picioarelor, in special sub forma de infuzie, care se prepara din douazeci de grame de frunze uscate intr-un litru de apa clocotita. Frunzele se lasa la macerat timp de opt ore, se strecoara si se consuma doua ceaiuri reci zilnic. Tot pentru tratarea afectiunilor circulatorii se pot folosi spalaturile locale si compresele cu un decoct obtinut din douazeci si cinci de grame de frunze si un litru de apa rece, care se fierb timp de douazeci de minute la foc mic si se strecoara.                                                       

Precautii in ceea ce priveste administrarea alunelor                                                   

Administrate in cantitatile folosite pentru scopuri culinare, alunele nu implica riscuri asupra organsimului uman, insa au fost inregistrate si situatii in care alunele au condus la aparitia unor efecte secundare severe precum socul anafilactic, conditie medicala extrem de severa. De asemenea, alunele au fost asociate si unui caz de botulism care a pornit de la consumarea unui anumit tip de iaurt care era infestat.                                     

Doze recomandate de alune                                                          

Stabilirea unei doze optime de alune, considerata sigura pentru fiecare persoana in parte depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica sigura pentru organismul uman.

Comentarii

Buna ziua,

 

Consumarea de alimente expirate poate duce la reactii alergice, varsaturi, diaree. Ar fi bine sa le consumati.

 

Multa sanatate!

Alina D.

Buna ziua! Ce se poate intampla daca consum alune de padure expirate? Ele nu sunt expirate decat de vreo saptamana, iar consumarea lor, presupun, nu creeaza efecte adverse prea grave. Oricum, au un gust ciudat. Astept un raspuns. Mutumesc!