Cruciulita


Cruciulita mai este cunoscuta si sub denumirea stiintifica de Senecio jacobaea sau Jacobaea vulgaris.

Ce este cruciulita ?

Cruciulita reprezinta o plata ale carei componente, cu exceptia radacinii, se folosesc pentru prepararea unor produse medicamentoase, insa la momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii care pot atesta eficienta cruciulitei in cadrul terapiei pentru unele conditii medicale precum afectiunile neoplazice, colicile, problemele menstruale sau spasmele.                                          

Jacobaea vulgaris sau Senecio jacobaea este o planta salbatica foarte raspandita, care apartine familiei  Asteraceae, originara de pe teritoriul Eurasiei de Nord, care se dezvolta in mod frecvent pe terenuri aride, deschise si se multiplica cu usurinta. Planta este bianuala, insa are tendinta de a dezvolta caractere perene in anumite conditii. Cruciulita este originara din Eurasia, este foarte raspandita pe teritoriul Europei, din Scandinavia pana la Mediterana. Pe teritoriul Marii Britanii si pe cel al Irlandei este considerata o planta parazit. Cruciulita s-a raspandit si pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, in special in nord - vest si in nord - est, in statele California, Illinois, Idaho, Massachusetts, Maine, Michigan, New Jersey, Montana, New York, Pennsylvania, Oregon si Washington.

Pe teritoriul Americii de Sud, cruciulita este raspandita in Argentina, fiind intalnita de asemenea pe teritoriul Africii de nord si pe continentul Asiatic in Siberia si in India. Cruciulita este foarte raspandita pe teritoriul Noii Zeelande si al Australiei. In majoritatea statelor australiene si pe teritoriul Noii Zeelande, cruciulita a fost declarata o planta toxica deoarece contine multi alcaloizi, fiind considerata o specie toxica pentru unele animale. Pe teritoriul tarii noastre, cruciulita este raspandita in apropierea mlastinilor, a terenurilor umede si pe marginea drumurilor. Cruciulita este o planta inalta care masoara pana la saizeci de centimetri, are tulpina dreapta si prevazuta cu perisori. Frunzele de cruciulita sunt lobate, crestate pe margini si rotunjite la varfuri, raspandind o aroma neplacuta. Florile de cruciulita se dezvolta grupat, in inflorescente bogate, de culoare galbena si au perioada de inflorire din luna Iunie pana in luna Noiembrie. Cruciulita are un continut bogat in alcaloizi precum iacobina, retrosina, otosenina, acetilerucifolina sau senecionina. Alcaloizii sunt considerati toxici pentru cai si pentru vite. Toxina continuta de cruciulita are capacitatea de a distruge ficatul animalelor, putand induce chiar si moartea. Principalele calitati ale cruciulitei sunt verzicante si antiinflamatoare. In fitoterapie, din cruciulita este utilizata doar partea aeriana a plantei. Cercetarile desfasurate recent de catre cercetatori au evidentiat faptul ca alcaloizii din compozitia acesteia reduc diviziunea celulara si se incearca utilizarea sa in tratamentul tumorilor si al cancerului.                   

Ca si uz extern, in fitoterapie, cruciulita se administra pentru tratarea ulcerelor canceroase ale pielii, pentru reumatism si sciatica sau pentru tratarea inflamatiilor produse de guta, sub forma de comprese sau de cataplasme realizate din planta sau de infuzie. Cruciulita poate sa determine reactii alergice puternice astfel ca trebuie utilizata numai cu uz extern. Ingestia cruciulitei poate sa afecteze ficatul in mod ireversibil si poate sa induca moartea. 

Care este modul de actiune al cruciulitei ?                                        

Studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut stabili, pana la momentul actual, care este modul in care cruciulita actioneaza asupra organismului uman.                                 

Precautii in ceea ce priveste administrarea cruciulitei

Medicii specialisti in domeniu avertizeaza asupra faptului ca aceasta planta nu este considerata inca sigura pentru organsimul uman intrucat poate induce aparitia obstructiilor venoase, a leziunilor hepatice sau a afectiunilor neoplazice.                                    

Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea cruciulitei sunr femeile insarcinate, femeile care alapteaza, persoanele alergice la rugina sau Senecio jacobala, la galbenele sau la margarete si persoanele diagnosticate cu leziuni hepatice.                           

Doze recomandate de cruciulita

Stabilirea unei doze optime de cruciulita, considerata sigura pentru fiecare persoana depinde de factori precum  starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile derulate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica considerata sigura pentru organismul uman. Mai presus de atat, trebuie sa se tina cont de faptul ca in cazul tratamentelor bazate pe plante medicinale, respectarea cu strictele a dozelor recomandate este foarte importanta.