Hamei


Alte denumiri cunoscute ale hameiului sunt Humulus lupulus si Lupuli Strobulus.

Ce este hameiul ?

Hameiul reprezinta o planta ale carei flori uscate se folosesc pentru prepararea unor medicamente. La momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii care pot atesta eficienta hameiului in ceea ce priveste conditii medicale precum anxietatea, insomniile, tensiunea emotionala, deficitul de atentie si hiperactivitatea ( ADHD ),  scaderea apetitului, indigestia, cancerul de prostata, cancerul mamar, cancerul ovarian, nivelul ridicat de colesterol, crampelr intestinale, ulcerele de la nivelul piciorului, tuberculoza, inflamatiile de la nivelul vezicii biliare sau durerile resimtite  la nivelul nervilor.

Hameiul este o planta medicinala cataratoare pe arbori sau o lliana lemnoasa, iubitoare de umiditate, care creste la marginea padurilor, in zone de campie sau de deal, Tulpina hameiului este acoperita cu peri aspri, florile sunt femele de culoare galbena - verzuie si mascule cu au forma de ciorchine de culoare bruna deschisa, iar fructele cresc sub forma de conuri sau de achene.

Hameiul este o planat perena agatatoare originara din Europa. Planta are tulpini groase si incolacite si poarta frunze in forma de stea, care sunt divizate in lobi zimtati. Florile de diferite sexe cresc pe plante separate. Florile femele sunt cele care produc „ conuri " decorative, care erau folosite inca din vremurile stravechi la fabricarea berii si in medicina traditionala. Planta este intalnita in conditii naturale la marginea padurilor, unde creste sub forma de liana, agatata de copaci. Cultura hameiului a luat o deosebita amploare in secolele al XIV-lea si al XV-lea odata cu dezvoltarea industriei berii pe teritoriile Bavariei, Boemiei si Belgiei.

Conurile de hamei se folosesc in industria berii cu rol aromatizant. Primavara varfurile fragede ale lastarilor de hamei sunt folosite pentru prepararea ciorbelor si a salatelor. In scopuri medicinale se folosesc perii glandulari  recoltati de pe conurile femele. Odata uscate, conurile de hamei au gust amar si aromat si se folosesc in general pentru fabricarea berii, insa si pentru prepararea de pulberi, infuzii si de extracte cu uz medicinal. In balneoterapie, conurile de hamei sunt apreciate pentru proprietatile lor calmante. Produsul medicinal contine uleiuri volatile precum mircenul, farnesencariofilenul sau monoterpenele, rasini, colina, principii amare, trimetilamina si asparagina. Cele mai reprezentative substante regasite in componenta produsului medicinal sunt humulona si lupulona. De asemenea, in continutul conurilor de hamei sunt prezente si substante cu efect estrogenic.

Prin substantele active din componenta lor, preparatele obtinute din conurile de hamei au actiune usor sedativa, antispastica, antibacteriana, tonica amara si anafrodisiaca. Fitoterapia cu preparate din hamei este recomandata in tratamentul insomniilor si a tulburarilor gastrice de natura nervoasa.         

Infuzia din conuri de hamei se prepara dintr-o lingura de conuri marunţite adaugata la o cana cu apa. Pentru stimularea poftei de mancare se consuma inainte de servirea mesei cu treizeci de minute. Pentru favorizarea inducerii somnului se consuma o cana de ceai cu o ora inainte de culcare. In caz de insomnii se recomanda asocierea infuziei de conuri de hamei cu valeriana.

Infuzia de conuri de hamei se realizeaza prin adaugarea a zece grame de conuri de hamei la un Iitru de apa clocotita. Se infuzeaza timp de zece minute si se consuma o cana  chiar inainte de culcare. Extractul lichid din conuri de hamei se administreaza in doza de cate douazeci de picaturi diluate in apa, de trei ori pe zi. In tratamentul tulburarilor nervoase se realizeaza infuzia in modul descris anterior si se adauga un litru din aceasta in apa de baie calda. Se poate sta in baia de apa calda timp de douazeci de minute.

Cu toate acestea, s-a semnalat faptul ca in cursul recoltarii hameiului, unii culegatori au semnalat aparitia unor semne de iritatie la nivelul mainilor, a fetei si a ochilor, insotite uneori chiar si de varsaturi si de febra. Doua dintre principiile amare ale hameiului, lupulona si humulona, pot avea efecte adverse toxice. Administrarea hameiului nu este recomandat persoanelor cu tendinte depresive. Hameiul poate sa produca contractii uterine, motiv pentru care nu este recomandata administrarea sa in cursul sarcinii. Femeile care alapteaza sunt sfatuite sa consume preparate din hamei in cantitati foarte mici.

Care este modul de actiune al hameiului ?

Unele substante chimice regasite in structura hameiului au capacitatea de a actiona asupra organismului intr-un mod similar estrogenului. Cu toate acestea, efectele acestor substante au o intensitate mai scazuta decat cea a estrogenului.

Cercetatorii germani au ajuns la concluzia ca tratamentele bazate pe hamei, tinute in cure succesive de trei saptamani, previn instalarea osteoporozei datorita faptului ca hameiul reprezinta un fitoesterogen foarte eficient.

Hameiul are si efecte sedative si calmante, astfel ca este recomandat persoanelor care sufera de probleme cu stari de nervozitate. Este recomandat sa se consume ceaiul de hamei seara cu putin timp inainte de culcare. In cazul in care este consumat in cursul zilei exista riscul sa apara stari de moleseala, somnolenta sau chiar incoerenta.

Hameiul reprezinta un remediu perfect impotriva matretii. Dupa fiecare spalare, parul se clateste cu jumatate de litru de infuzie de hamei, strecurat foarte bine. Se indeparteaza excesul de apa si se tamponeaza parul cu un prosop curat. Pentru obtinerea rezultatelor scontate, trebuie sa se repete aceasta clatire la fiecare spalare timp de cel putin o luna de zile.                                      

Pentru uz intern, hameiul se administreaza in caz de rahitism, anemie, convalescenta, cloroza, inapetenta, dispepsii atonice nervoase, insomnie, anorexie , nevroze, guta, anxietate, litiaza, dermatoze, limfatism, scorbut, adenite cervicale, enurezis, scrofuloza, parazitoze intestinale, tuse spastica, nevralgii, dismenoree, migrene, priapism, eretism genital, uretrita gonococica, onanism, excitabilitate sexuala exagerata, nimfomanie, tuberculoza si hiperaciditate gastrica.

Pentru uz extern, hameiul se administreaza in caz de guta, formatiuni neoplazice externe, abcese reci, acnee, alopecie, seboree sau trichomonoza vaginala.                                 

Tinctura de hamei se poate prepara din douazeci de linguri de conuri maruntite adaugate in 500 de mililitri de alcool 500. Conurile de hamei maruntite se lasa la macerat timp de doua saptamani, timp in care se agita zilnic si se consuma de trei ori pe zi, in cantitate de cate douazeci si cinci sau treizeci de picaturi diluate in putina apa pentru ameliorarea sau tratarea hiperexcitabilitatii sexuale, a ejacularii precoce, polutiunilor nocturne si a alopeciei.

Uleiul de hamei se foloseste in special in Cehia si in Germania unde este considerat un elixir de sanatate si de frumusete. Uleiul de hamei se prepara din cincisprezece linguri de conuri macinate si macerate in 500 de mililitri de ulei de floarea - soarelui sau de ulei de masline. Recipientul folosit se inchide ermetic, iar dupa doua saptamani se conitnutul se strecoara intr-o sticla inchisa la culoare si se foloseste pe cale externa la masajul contra durerilor de cap, a nevralgiilor si pentru infrumusetarea pielii in timpul sezonului rece al iernii. Zonele corporale expuse la frig au tendinta de uscare si asprire si determina formarea crapaturilor invelisului cutanta, care vor fi catifelate prin ungerea cu ulei, pastrandu-se astfel elasticitatea si tonusul unui ten frumos. Datorita proprietatilor extrogene, uleiul de hamei poate fi folosit si pe cale interna pentru declansarea ciclului menstrual intarziat la femei, pentru prevenirea tulburarilor emotionale si pentru impiedicarea apetitului alimentar exagerat.

Trebuie retinut faptul ca femeile gravide pot sa consume hamei doar la recomandarea si sub supravegherea medicului specialist. Administrarea hameiului nu este recomandata barbatilor care au tendinte de efeminare si adolescentilor care au tendinte de supraponderalitate.                 

Precautii in ceea ce priveste administrarea hameiului

Pentru majoritatea persoanelor, hameiul nu implica riscuri asupra sanatatii organismului. Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea hameiului sunt femeile insarcinate, femeile care alapteaza, persoanele diagnosticate cu depresie si persoanele care in urmatoarele paisprezece zile vor suferi o interventie chirurgicala. In asociere cu medicatia administrata in timpul sau in urma interventiei chirurgicale, hameiul poate sa induca o stare excesiva de somnolenta.                                    

Interactiunea cu alte medicamente

1. Alcool

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste  aceasta combinatie. Alcoolul poate sa cauzeze o stare de somnolenta si de ameteala, efect similar hameiului. Drept urmare, administrarea simultana a hameiului si a alcoolului poate sa induca o stare accentuata de somnolenta.

2. Sedative sau depresantele sistemului nervos central

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Hameiul poate sa cauzeze o stare excesiva de somnolenta si de ameteala, efect similar sedativelor. Drept urmare, administrarea simultana a celor doua tipuri de tratament poate determina manifestarea excesiva a starii de somnolenta. Sedativele pot sa contina clonazepam, fenobarbital, lorazepam sau zolpidem.

Doze recomandate de hamei                                    

Stabilirea unei doze de hamei optima pentru fiecare persoana in parte depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica considerata sigura pentru organismul uman. Hameiul administrat in doze uzuale nu este toxic, insa depasirea dozelor recomandate sau a perioadei de tratament indicate poate sa determine producerea unor reactii alergice, a unor dereglaje metabolice sau hormonale sau a unor tulburari de natura nervoasa.