Marar


Alte denumiri cunoscute ale mararului sunt Anethum Graveolens, Peucedanum Graveolens sau Anethum Sowa.

Mararul sau Anethum graveolens este o planta anuala cu viata scurta, originara din sud - vestul si centrul Asiei. Mararul este singura specie a genului Anethum, desi este clasificata de unii botanisti in relatie cu genul Peucedanum ca Peucedanum graveolens. Mararul este originar din zona mediteraneana si sudul Rusiei, fiind o planta rezistenta la actiunea temperaturilor scazute. Mararul se seamana toamna sau primavara foarte devreme  direct in sol, la adancimea de doi sau trei centimetri si necesita umiditate, in special in cursul germinarii semintelor. Recoltarea frunzelor verzi de marar poate sa inceapa atunci cand plantele ating inaltimea de zece sau doisprezece centimetri.

Frunzele si semintele de marar contin mult ulei volatil bogat in anetol si carvona, cu aroma puternica si specifica si cu efecte benefice asupra functiei respiratorii. Semintele de marar contin ulei volatil cu proprietati antibacteriene si sunt recomandate in caz de afectiuni precum aerofagia, astmul bronsic, tulburarile nervoase, impotenta,  amenoreea, anorexia, bolile cailor urinare, bolile cardiace, durerile menstruale, insomnia sau balonarea. In cursul alaptarii, lactatia este stimulata de consumul mararului sau al chimenului. In conditiile consumului constant de marar, acesta are proprietatea de a reduce colesterolul rau. Uleiul volatil de marar contine calciu, sulf, potasiu, fier, sodiu si magneziu, vitamina A, vitamina B si vitamina C, toate in cantitati considerabile.

Ce este mararul ?

Mararul reprezinta o planta ale carei seminte si componente, cu exceptia radacinii, sunt utilizate pentru prepararea unor produse medicamentoase. La momentul actual nu sunt disponibile suficiente date care sa ateste eficienta administrarii mararului in ceea ce priveste tratarea unor conditii medicale precum pierderea poftei de mancare, infectiile, afectiunile tractului digestiv, afectiunile tractului urinar, spasmele, gazele intestinale sau flatulenta, tulburarile de somn, sindromul febril, raceala, tusea, bronsita, afectiunile ficatului, afectiunile vezicii biliare sau inflamatiile cavitatii bucale si ale gatului. Mararul reprezinta una dintre plantele de la care se pot consuma toate componentele precum frunzele, semintele si tulpina.

Fiind, originar din bazinul mediteraneean, mararul inca creste in conditii salbatice, prezinta manunchiuri bogate din frunze subtiri care se dezvolta de la nivelul tulpinilor scobite si crestate.

Vara, mararul are flori mici, de culoare galbena, adunate in inflorescente asemanatoare unor umbrele si urmate de cantitati mari de seminte de mici dimensiuni, cu forma ovala, plata si crestata care sunt apoi luate de vant.

Frunzele de marar se folosesc la prepararea de cataplasme si de comprese. Semintele de marar se recolteaza cand sunt coapte, iar apoi sunt uscate intr-un loc umbros, pentru ca substantele lor chimice sa se mentina active. Semintele de marar sunt folosite la prepararea de infuzii, tincturi, tablete si pulberi. De asemenea, din semintele de marar se extrage un ulei esential. Semintele de marar contin tanin si mucilagii, substante rasinoase, aleuron si grasimi albuminoide, bogate in uleiuri esentiale. Frunzele si fructele de marar contin ulei volatil, carvona, substante minerale si vitamine.

Principiile active din marar ii confera mararului proprietati carminative, antispastice, stomahice, diuretice si  antiinflamatorii. Preparatele fitoterapeutice obtinute din msrar sunt indicate pentru stimularea digestiei si a poftei de mancare, pentru combaterea balonarilor, in caz de retentii hidrice sau edeme.

Semintele de marar sunt eficiente in tratamentul indigestiei si al sughitului, in special la copii si la sugari. Cercetarile au demonstrat si ca uleiul esential are proprietati antibacteriene, inhiband cresterea bacteriilor intestinale. Uleiul esential masat pe piele poate sista senzatia de greata, iar preparatele obtinute din seminte de marar, aplicate extern sub forma de cataplasme, pot fi folosite pentru vindecarea infectiilor. Uleiul esential din marar trebuie administrat doar in doze mici, in principal din cauza prezentei miristicinei. Uleiul esential din marar este contraindicat in timpul sarcinii si al alaptarii. Msrarul contine in mod natural, niveluri crescute de sare, motiv pentru care planta uscata sau extractul apos din marar nu sunt recomandate persoanelor care trebuie sa urmeze un regim alimentar hiposodat strict.                                                                                                                                                          

Mararul este un condiment foarte aromat, originar din regiunile situate la est de Marea Mediterana, fiind folosit in Evul Mediu pentru alungarea spiritelor rele. Pentru romani, mararul reprezinta este un simbol al vitalitatii. Efectele benefice ale acestei plante au fost mentionate si in farmacopeea egipteana de acum 5.000 de ani. Mararul este o mirodenie foarte folosita pe teritoriul Europei si al Indiei, acolo unde frunzele uscate de marar se folosesc atat la aromatizarea salatelor, a fripturilor si a sosurilor cat si la aromatizarea lichiorurilor si a dulceturilor.

Mararul are un continut bogat in potasiu, sodiu si sulf, reprezentand un foarte bun diuretic. Mararul are proprietatea de a amelioraz anxietatea si epuizarea nervoasa, de a trata insomia, tulburarile digestive si de a  intari structura unghiilor. Mararul contine uleiuri volatile in proportie de 2,5 - 4 % in frunzele de marar si in ramurile tinere si 3 - 6 % in seminte de marar. Mararul contine si calciu, fier, potasiu, magneziu si vitamina A, vitamina B si vitamina C.  Uleiurile volatile de marar contin intre 40 - 60 % carvona, un puternic antioxidant specific mararului, chimenului si dafinului, substante cu puternice efecte anti - cancerigene.

Mararul are calitati digestive, antiinflamatorii, antispastice si diuretice. Pe vremuri, mararul a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie si daca in timpul unui banchet cineva ar fi consumat prea mult alcool, mararul calma excesul.  Se pare ca mararul are si proprietati afrodisiace. Administrat sub forma de infuzie, mararul stimuleaza activitatea sistemului digestiv, semintele de marar opresc sughitul, durerile de cap si tusea, are capacitatea de a stimula lactatia,contribuie la evacuarea gazelor intestinale, diminuarea crampelelor si are actiune antiseptica intestinala.                                                                                                                                                                  

Folosit si pentru ingrijirea dentitiei, mararul curata in profunzime dintii si gingiile, reusind sa impiedice proliferarea bacteriilor responsabile de aparitia si intretinerea infectiilor gingivale si de formarea cariilor. De asemenea, administrarea mararului este recomandata persoanelor care manifesta sensibilitate dentara, mestecarea frunzelor de marar putand sa calmeze astfel de dureri.

Decoctul de vin alb in care se adauga frunze de marar poate fi folosit pentru periajul zilnic al danturii. Pentru a avea o respiratie proaspata se poate folosi pentru gargara un decoct din seminte de marar.

Mararul poate sa lupte impotriva dispepsiei nervoase si poate sa scada  febra, atunci cand este administrat sub forma de infuzie. Mararul poate opri sughitul, stimuleaza pofta de mancare si poate chiar sa imbunatateasca libidoul si tonusul general.  In cazul retentiei de apa, spasmelor gastrice, surplusului de greutate sau in ulcere, se recomanda consumarea unei infuzii de marar de doua sau trei ori ori pe zi.

Uleiul esential obtinut din marar, adaugat in ceai, combate gazele intestinale si balonarea si este eficace impotriva durerilor menstruale, a problemelor hepatice si a colicilor. Uleiul esential de marar poate sa opreasca sforaitul, fiind de ajuns sa se picure cateva picaturi de ulei pe un prosop asezat pe perna.

Specialistii in cercetare de la Universitatea din Osaka sustin ca o cura cu pulbere sau cu tinctura din seminte de marar timp de 20 de zile, contribuie la cresterea sanilor, pe care are proprietatea de a-i remodela si carora le accentueaza gradul de fermitate. Frunzele de marar contin cantitati mici de estrogen, care incetineste procesul de imbatranire, facand pielea mai frumoasa, contribuie la cresterea naturala si armonioasa a glandelor mamare, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele specifice menopauzei.                                                               

Infuzia cu marar, folosita pentru digestie, insomnie si anxietate, se poate fierbe o crenguta de marar intr-o ceasca de apa si se lasa la infuzat cateva minute. Infuzia trebuie consumata calda.                                                                      

Apa de marar se prepara prin adaugarea unei lingurite de seminte de marar macinata intr-o ceasca cu apa fierbinte si se lasa la infuzat timp de cateva ore. Apa de marar se filtreaza si se indulceste cu miere, pentru copii fiind recomandata scaderea cantitatii de seminte la jumatate.

Pulberea de marar se poate obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu ajutorul rasnitei. Pulberea se poate administra de doua ori pe zi in cantitate de cate o lingurita, insa, inainte de a fi inghitita, se mentine timp de 10 - 15 minute sub limba. Tratamentul poate avea o durata de 21 de zile.

Tinctura de marar se prepara din 100 de mililitri de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3 - 4 lingurite de pulbere de marar. Tinctura de marar trebui lasata la macerat timp de 8 - 9 zile, dupa care trebuie filtrata. Tratamentul cu tinctura de marar are o durata de 21 de zile, administrandu-se de trei ori pe zi inaintea servirii meselor, in doza de cate o lingurita de tinctura dizolvata in 100 de mililitri de apa.

Ceai de marar se prepara ca o infuzie obtinuta din doua lingurite de seminte de marar la care se adauga 250 de mililitri de apa. Ceaiul de marar este considerat un excelent elixir recomandat pentru slabit.

Vinul de marar este recomandat pentru tratarea asteniei si se  prepara dintr-un amestec de 20 de linguri de marar si un litru de vin rosu. Amestecul se lasa timp de o saptamana la macerat, se filtreaza si se consuma in doza de cate 50 de mililitri dupa servirea fiecarei mese.                                                                                                                    

Pe parcursul sarcinii, uleiul esential de marar poate sa fie toxic pentru fat, drept urmare este contraindicat femeilor insarcinate, insa si femeilor care alapteaza. Uleiul esential de marar trebuie administrat in doze mici, trebuie administrat cu precautie copiilor si este interzis copiilor cu varsta mai mica de doi ani. De asemenea, trebuie sa se tina cont de faptul ca in conditiile unei utilizari de lunga durata, mararul poate sa devina nefrotoxic.

Mararul este folosit cu succes integrat in regimurile pentru slabit deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile diuretice ale mararului impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor din zonele celulitice.

Mararul stimuleaza activitatea renala putand fi administrat in cantitate de patru linguri de suc proaspat de marar consumate zilnic timp de doua saptamani si previne si combate calculii renali, infectiile renale si cistitele.

Mararul are proprietatea de a calma durerile abdominale, actionand foarte eficient prin stimularea tuturor functiilor intestinale si are puternice efecte antispastice. Mararul are proprietatea de calmare a durerilor abdominale, de a limita acumularea gazelor si tratarea colicilor la nou - nascutilor.

Mararul este benefic si sistemului nervos, este un puternic tonic fizic si psihic, are proprietatea combaterii depresiei si readucerii bucuriei de a trai.

Mararul are proprietatea de intarire a oaselor. Semintele de marar contin cea mai mare concentratie de calciu din tot regnul vegetal. O lingurita cu seminte contine o cantitate mai mare de calciu decat o cana cu lapte. Calciul este necesar, in special, pentru prevenirea osteoporozei.

Frunzele de marar si semintele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin responsabil de sporirea naturala a sanilor si de intretinere a supletii pielii.

Mararul este considerat benefic pentru improspatarea respiratiei. Mestecarea frunzelor si a semintelor de marar in cazul in care se vrea obtinerea unei respiratii proaspete. Mai mult, semintele au capacitatea de calmare  a durerilor dentare usoare.

Care este modul de actiune al mararului ?

Medicii specialisti in domeniu considera ca unele substante continute de marar au capacitatea de relaxare a sistemului muscular, insa pentru confirmarea teoriei sunt necesare mai multe informatii stiintifice.

Precautii in ceea ce priveste administrarea mararului

Administrat in cantitatile utilizate in scopuri culinare si in scopuri medicinale, mararul este considerat sigur pentru majoritatea adultilor. Exista insa si situatii in care aplicarea cutanata a mararului poate determina aparitia iritatiilor cutanate. De asemenea, sucul proaspat obtinut din marar poate determina cresterea excesiva a gradului de sensibilitate la actiunea razelor solare, accentuand si riscul de aparitie a arsurilor solare si a cancerului de piele. In astfel de situatii se recomanda evitarea expunerii la soare si folosirea produselor cosmetice si de ingrijire cu factor de protectie solara, in mod special de catre persoanele cu pielea deschisa la culoare.

Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea mararului sunt femeile insacinate, femeile care alapteaza si persoanele alergice la plante din aceeasi familie ca si morcovul, precum asafetida, telina, chimenul,  coriandrul sau chimenul dulce.                                                                                                                                   

Doze recomandate de marar                                                                                                            

Stabilirea unei doze de marar, optima pentru fiecare persoana in parte, depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica sigura pentru organismul uman. In plus, trebuie sa se tina cont de faptul ca in cazul tratamentelor bazate pe plante medicinale, respectarea stricta a dozelor recomandate este foarte importanta.