Papadie


Alte denumiri cunoscute ale papadiei sunt Herba Taraxaci, Taraxacum, Taraxaci herba, Taraxacum dens - leonis, Taraxacum vulgare sau Taraxacum officinale. Denumirea stiintifica a papadiei este Taraxacum officinale, care deriva de la cuvintele grecesti " taraxis ", care inseamna neliniste si " akeomai ", care semnifica a vindeca, cu referire la proprietatile vindecatoare ale acestei plante asupra crampelor stomacale.

Papadia mai este cunoscuta in termeni populari si sub denumirile de cicoare, buha, crestate, flori galbene, papalunga, parasita gainilor, floarea malaiului, ouale gainii, floarea broastei, lilicea, laptuca, papa gainii, floarea turcului, niparticli, gusa gainii sau pui de gasca.

Ce este papadia ?                                                                     

Papadia reprezinta o planta ale carei componente se folosesc pentru prepararea unor produse medicamentoase. La momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii care pot atesta eficienta administrarii papadiei sau a produselor bazate pe papadie in cadrul terapiei pentru unele conditii medicale precum pierderea poftei de mancare,   flatulenta, dispepsia, constipatia, durerile articulare sau pentru prevenirea infectiilor tractului urinar.

Papadia este raspandita pe teritoriul Europei, in tari precum Romania, Bulgaria, Iugoslavia, Polonia sau Ungaria, al Asiei, in tari precum India, Iranul sau China si al Americii de Nord. Pe teritoriul Germaniei si al Frantei papadia este folosita in scopuri alimentare sau medicinale. Papadia reprezinta o specie erbacee comuna compusa dintr-o rozeta bazala de frunze lanceolate si scobite inegal pe margini, care dezvolta o tulpina florifera goala in mijloc si p inflorescenta de culoare galbena.                                                                    

Papadia este o planta perena, ierboasa, care atinge inaltimea de zece pana la treizeci de centimetri. Frunzele sale sunt simtate adanc si se desprind de la baza, iar planta produce o singura floare de culoare galbena in lunile aprilie sau mai. Floare depapadie prduce apoi semintele incununate de perisori moi care sunt purtati de curentii de aer favorizand raspandirea cu usurinta a acestei plante. In scop terapeutic se pot recolta radacinile si frunzele de papadie care se pot usca pentru a se folosi prin incorporarea in infuzii, capsule si extracte buvabile.

Papadia creste adesea pe intinderi de iarba precum pajistile si este considerata de multe persoane o planta parazita, insa aceasta este deosebit de valoroasa pentru persoanele afectate de diverse afectiuni. Tulpinile de papadie se pot consuma in numar de cinci sau sase pe zi in stare proaspata fiind recomandate in tratamentul hepatitei cronice care se manifesta cu dureri foarte puternice ce ating regiunea de sub nivelul omoplatului drept. Papadia si preparatele pe baza de papadie sunt benefice si pentru pacientii diabetici. Aceasta categorie de persoane trebuie sa consume aproximativ zece tulpini de papadie zilnic in perioada in care papadia este inflorita. Tulpinile de papadie se spala cu tot cu flori, dupa care acestea se indeparteaza si se mesteca tulpinile. Initial, tulpinile de papadie pot avea un gust usor amarui, aceasta fiind acra si zemoasa, asemanandu-se la gust cu andivele. Persoanele bolnavicioase, abatute si obosite pot face cure de cate paisprezece zile cu tulpini de papadie. Preparatele pe baza de papadie au actiune depurativa, remineralizanta, detoxifianta, stomahica, colagoga, hepatica, calmanta si sedativa.                                                        

Papadia contine insulina, mucilagii, rezine, substante amare, tanin, fructoza, fitosteroli, fitoncide, principii active precum lactonele sesquiterpenice, acid cafeic, acizi fenolici, steroli, flavonoide, saruri de potasiu, cumarine, colina si alcooli triterpenici specifici. Papadia are proprietati colerice-colagoge, normalizand circulatia sanguina, stimuland secretiile salivare, hepatice, gastro-intestinale, este diuretic si depurativ cu eliminare masiva de colesterol si un adjuvant al reechilibrarii glandulare. Papadia reprezinta o importanta sursa de potasiu, calciu, sodiu, fier si fosfor. Frunzele de papadie contin o importanta cantitate de vitamina A, vitamine din complexul B, vitamina C, vitamina K si vitamina D. Papadia contine si colina, un compus important in afectiunile hepatice, precum si flavonoide si carotenoide. Frunzele de papadie contin potasiu, calciu, fier, cupru, mangan si siliciu. Radacinile de papadie contin in plus si principii amare, insulina si zaharuri complexe, substante care favorizeaza dezvoltarea florei intestinale benefice.                                                    

In scop alimentar si medical se recolteaza toate componentele plantei, cea mai indicata fiind recoltarea partii aeriene sau herba impreuna cu radacina plantei. Frunzele bazale ale papadiei se culeg primavara devreme pentru a fi consumate proaspete incorporate in salate. Tulpinile de papadie se culeg fara flori, din luna aprilie pana in luna septembrie, pentru a fi consumate in numar de cate opt pana la doisprezece in fiecare zi. Rizomii si radacinile de papadie se recolteaza in lunile iulie - octombrie, atunci cand au un continut maxim de taraxacina sau principiu amar si de inulina. Uscarea papadiei se realizeaza la soare sau artificial, la temperaturile de 40 - 50 de grade Celsius.

Papadia este de ajutor si in cadrul tratamentelor pentru alte afectiuni, in special in cazul celor manifestate prin prurit, eczeme si eruptii cutanate. Papadia contribuie la imbunatatirea productiei de suc gastric si curata stomacul de substantele dificil de eliminat. Tulpina de papadie dizolva calculii biliari si stimuleaza activitatea biliara si cea hepatica. Alaturi de sarurile minerale, consumarea tulpinilor de papadie favorizeaza inlaturarea tulburarilor metabolice ca urmare a continutului bogat in substante de sinteza cu potential curativ.       

Ca urmare a efectului depurativ, papadia este recomandata si in caz de artrita sau de reumatism contribuind si la retragerea ganglionilor in cazul respectarii unei curi de trei sau patru saptama cu tulpini de papadie proaspete. In caz de icter sau de afectiuni splenice papadia este de asemenea recomandata. Radacina de papadie cruda se poate consuma cruda sau uscata sub forma de ceai cu efecte depurative sau de stimulare a digestiei, efecte sudorifice si stimulante. Acestea fluidifica sangele reprezentand un bun remediu pentru sangele ingrosat.

Functia sa principala depurativa si detoxifianta a sangelui si a ficatului asigura tonusul general al organismului. La nivel sanguin papadia actioneaza si ca hipoglicemiant si hipocolesterolemiant. In cadrul afectiunilor digestive, papadia are proprietati coleretice si colagoge, favorizand evacuarea bilei, proprietati astringente, alcalinizante, hipoacidifiante, laxative, antiputride, stomahice, stimulente ale secretiei pancreatice, antibiotice, decongestive, mineralizante, tonic amare si aperitive. In functia cardiaca, papadia are efecte venotonice, antiplachetare, antidiabetice si depurative sanguine. La nivel renal, papadia are actiune diuretica si dizolvanta pentru calculii renali si tonifianta pentru piele. Alte proprietati ale papadiei, recunoscute in terapeutica medicala sunt antitumorale, anticanceroase, antiinflamatoare, antireumatice, tonifiante ale pielii si sedative.             

Papadia reprezinta o planta cu proprietati terapeutice exceptionale care actioneaza benefic in caz de afectiuni stomahice, hepatita cronica, gastrite hiperacide, malarie, ciroza, insuficienta hepatica, icter cataral, dischinezie biliara, constipatie, colecistita, avitaminoze, fermentatie intestinala, anorexie, anemie, hemoroizi si intoxicatii. Papadia regleaza hiperaciditatea si alcalinitatea organismului, sporeste secretia biliara prin dublarea volumului de bila produs de ficat, protejeaza ficatul prin decongestionarea sa, favorizeaza eliminarea calculilor biliari si creste permeabilitatea capilara favorizant irigarea tesuturilor miocardului. Papadia este recomandata si in caz de afectiuni cardio-vasculare, tulburari circulatorii, insuficienta renala cu edeme, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, cancer si noduli la san, afectiuni renale, afectiuni genitale, calculoza si colici renale, insuficienta renala cronica, dismenoree, hipermenoree, reumatism, guta, artroza, dezechilibre hormonale, obezitate, celulita, ganglioni inflamati, diabet, varice, ulcere varicoase, eczeme, acnee, furunculi, negi, pistrui, pecingine, cuperoza sau ten iritat. De asemenea, papadia sporeste cantitatea de urina cu eliminarea excesului de apa, de urati si de toxine, usureaza activitatea renala, scade glicemia si valoarea colesterolului, reface organismul debilitat in urma bolilor infectioase, combate anemia la copii si la convalescenti, combate astenia, oboseala si nevrozele si previne imbătranirea prematura.

In trecut, infuzia de papadia era folosita de femei drept cosmetice prin oparirea tulpinii si a radacinilor de papadie si spalarea tenului cu solutia obtinuta.                        

Care este modul de actiune al papadiei ?                   

Papadia are in continutul sau unele substante chimice ce au capacitatea de crestere a volumului de urina eliminat precum si de reducere a inflamatiilor.                                         

Siropul de papadie este racoritor, delicios si are multiple beneficii pentru organismul uman. Siropul de papadie se poate prepara din florile foarte proaspete prin adaugarea de doua ori a cate doua maini de flori de papadie intr-un litru de apa care se pune la fiert la foc mic pana in momentul in care incepe sa fiarba, se lasa sa dea cateva clocote dupa care se indeparteaza recipientul de pe foc si se mentine in repaus peste noapte. Dimineata, continutul recipientului se va strecura printr-o sita, iar florile se vor stoarce cu ambele maini. Sucul de papadie se va amesteca cu un kilogram de zahar nerafinat si se va amesteca cu jumatate de lamaie taiata in felii. In continuare recipientul se mentine fara a fi acoperit pe aragaz la foc mic pentru ca lichidul sa se poata evapora fara a fierbe.  

Siropul se lasa la racit de maxim doua ori pentru a i se stabili consistenta potrivita. Mentinerea un timp indelungat a siropului il face mai gros, mai vascos, putand sa fie consumat si uns pe paine la micul dejun.    

Factorul curativ din papadie este reprezentat de radacina si de frunze. Afectiunile pentru care este recomandata papadia sunt gastritele hiperacide, dischineziile biliare asociate cu tulburari intestinale, obezitatea, reumatismul, guta, ateroscleroza, varicele, ulcerele varicoase, diabetul, eczemele, insuficienta renala cronica, acneea, anemia, constipatia, hemoroizii si varicele. Papadia este un adevarat drenor hepatic si este astfel recomandata pentru tratarea formelor usoare ale cirozei hepatice si a litiazei biliare. Papadia este recomandata si in caz de intxicatii, toxiinfectii alimentare sau tromboflebita sau constipatie.               

Siropul din papadie este ideal pentru curele de detoxifiere si in cadrul tratamentelor pentru insuficienta renala cronica fiind recomandat sa se consume cate un litru de ceai de papadie preparat din frunze si din radacina de papadie, din matase de porumb si din teci de fasole in parti egale. Pentru prepararea siropului, papadia se culege cu tot cu frunze si radacina cu grija pentru a nu rani radacina si a nu se scurge latexul care contine principiile terapeutice bine cunoscute ale papadiei. In urma culesului, papadia se spala cu atentie cu apa rece si se lasa la zvantat. Ulterior, acestea se toaca marunt si se adauga cu tot cu suc intr-un recipient umplut pe doua treimi cu miere.                                              

Siropul de papadie consumat in cure de lunga durata este benefic pentru detoxifierea organismului realizand un reglaj hormonal benefic vindecarii acneei.                                        

Pentru consumul in scop pur alimentar se poate prepara o salata din frunze de papadie. Salata de papadie se amesteca cu zarzavat tocat marunt la care se adauga ulei presat la rece si o jumatate de lingurita de otet de mere. In urma marinarii, salata se consuma de doua ori pe zi inaintea servirii meselor. De asemenea, pentru tratarea anemiei se recomanda consumul salatei de papadie, a 200 de mililitri de suc de sfecla rosie si a 50 de mililitri de suc de urzica.                                            

In caz de diabet se poate respecta o cura cu durata de cateva saptamani cu tulpini si frunze de papadie in corelatie cu o alimentatie corespunzatoare. In acest scop se vor utiliza doar frunzele si tulpinile de papadie incorporate in salate, siropul de papadie indulcit cu miere fiind contraindicat in acest caz.                             

Pentru tratarea eczemelor se recomanda respectarea unei cure cu o durata de doua saptamani cu papadie corelata cu regim carnivor, 70 % din hrana iind reprezentata de cruditati. Efectele curei cu papadie se amplifica in cazul consumarii a un litru de ceai din planta trei - frati - patati.Constipatia, hemoroizii, obezitatea sunt ameliorate de consumul papadiei proaspete fiind benefica pentru reglarea tranzitului intestinal si a activitatii hepatice, favorizand scaderea in greutate si curatand si intinerind peretii vaselor sanguine.                        

Pentru varice, tratamentul cu tulpini proaspete sau cu siropuri de papadie este recomandat pentru stoparea evolutiei afectiunii. De asemenea, cataplasmele cu frunze de papadie sunt recomandate pentru vindecarea leziunilor precum ranile sau plagile postoperatorii. Cataplasmele cu papadie se pregatesc dintr-un manunchi de frunze proaspete bine spalate care se strivesc cu ajutorul unui sucitor, se ung cu untura de porc si se aplica la nivelul ranii. Cataplasmele se schimba de cate doua sau trei ori zilnic, se fixeaza cu ajutorul unui bandaj, iar in urma trecerii a cateva saptamani se constata vindecarea leziunii si disparitia culorii rosii-albastrui a pielii.                       

Infuzia din papadie se prepara prin adaugarea a doua lingurite de plata uscata in 250 de mililitri de apa clocotita. Continutul se infuzeaza timp de zece pana la cincisprezece minute, se strecoara si se consuma zilnic in cantitate de doua sau trei cani in urma servirii meselor principale. O astfel de cura poate avea durata de patru pana la sase saptamani cu efecte in purificarea sangelui, in caz de colecistite, icter, dischinezie biliara, pentru normalizarea circulatiei sanguine, reumatism, ateroscleroza, guta, varice, afectiunile cronice ale aparatului urinar, pentru tratarea ulcerelor varicoase si pentru eliminarea toxinelor din organism.                           

Decoctul din papadie se prepara din 40 de grame de planta uscata, 20 de grame de frunze de mesteacan, 15 grame de flori de soc si 25 de grame de scoarta de crusin sau de iarba de volbura si 250 de mililitri de apa rece din care se administreaza o lingurita. Amestecul se fierbe timp de cinci sau zece minute, se mentine acoperit timp de cincisprezece minute, dupa care se strecoara si se consuma zilnic in cantitate de doua sau trei cani de ceai neindulcit intre servirea meselor principale in cure de peste o luna cu efect in combaterea celulitei si a obezitatii.

Salata din 100 de grame de frunze tinere de papadie recoltate primavara si tinute in apa sarata pentru indepartarea gustului amarui se prepara prin maruntirea frunzelor si amestecarea cu 25 de grame de patrunjel, 50 de grame de praz tocat, marar, 15 mililitri de ulei, otet, sare si piper. Curele de doua saptamani au efecte nutritive la persoanele convalescente si la persoanele anemice conferind organismului un aport suplimentar de saruri minerale precum calciul si magneziul, de compusi proteici si de antibiotice naturale. De asemenea, tulpinile fragede mestecate pe stomacul gol, in numar de cate cinci pana la opt pe zi, timp de doua pana la patru saptamani au efecte de ameliorare a durerilor de tip reumatic si a inflamatiilor hepatice sau glandulare, de stimulare a functiai biliare si de dizolvare si eliminare a calculilor biliari, de combatere a dischineziei biliare, a starilor de oboseala, astenie, de ameliorare a gastritelor hiperacide, aterosclerozei, gutei, afectiunilor splenice, starilor de oboseala si lipsei de energie si de depurare a sangelui.                                                    

Sucul obtinut din radacini proaspete si frunze de papadie se prepara in lunile august - septembrie si se amesteca cu o lingura de glicerina, apa si alcool de 90 de grade din care se consuma o lingura de trei ori pe zi in cure de cate trei pana la sase saptamani pentru tratarea obezitatii, reumatismului, litiazei, starilor de oboseala, asteniei nervoase, afectiunilor dentare, bolilor circulatorii, scaderea colesterolului sanguin si pentru stimularea functiilor hepatica si renala, revigorarea tenului, ca si aperitiv, reconfortant si tonic.                                  

Sucul din 90 de mililitri de papadie in amestec cu 270 de mililitri de suc de morcov sau 120 de mililitri de suc de salata de gradina are efecte benefice in caz de bronsita.                

Vinul din papadie se obtine dintr-un kilogram de flori de papadie care se fierb in patru litri de apa timp de zece minute si se lasa la macerat timp de douazeci de ore, se strecoara , se amesteca cu 500 de grame de zahar si cu drojdie de vin pentru fermentatie in urma racirii.                   

Tinctura de papadie se prepara din o suta e radacini de papadie proaspata adaugate in 18 mililitri de alcool de 90 de grade la care se adauga 15 mililitri de glicerina si 17 mililitri de apa. In urma macerarii cu o durata de sapte zile, amestecul se strecoara si se administreaza in cantitate de cincisprezece pana la douazeci de picaturi de doua sau trei ori zilnic in cure de patru saptamani cu rol in drenarea aparatului renal si a vezicii biliare.    

Pulberea din radacinile si frunzele de papadie macinate fin in urma uscarii se consuma in doza de cinci grame zilnic in trei reprize prin mentinerea sub limba timp de sapte pana la zece minute in asociere cu mierea.

Radacinile crude de papadie, spalate, curatate si mestecate au efect in purificarea sanguina, imbunatatirea functiei digestive, accelerarea diurezei si eliminarea toxinelor nocive din organism.                

Florile de papadie se pot utiliza si pentru prepararea dulcetii. In acest scop se folosesc in jur de 400 de flori de papadie care se lasa intr-un recipient cu apa rece o zi. In urma spalarii, acestea se amesteca cu doua lamai taiate in bucatele mici cu tot cu coaja si cu o lingura de sare de lamaie. Amestecul obtinut se introduce intr-un recipient de 0,5 litri cu apa clocotita, dupa care continutul se fierbe timp de cincisprezece minute. Amestecul se strecoara, se amesteca cu un kilogram de zahar si se fierbe din nou pana la obtinerea unei dulceti asemanatoare din punct de vedere al densitatii si a gustului cu mierea de albine.                                 

Nectarul de papadie se poate prepara intr-un borcan de trei litri in care se adauga alternativ straturi de flori de papadie cu zahar tos, intregul continut fiind tasat pana cand devine o masa compacta, iar aerul este eliminat complet din recipient. Amestecul obtinut va avea aspectul unui lichid de culoare bruna, cu gust usor amarui, insa placut, similar zaharului ars. Din nectarul de papadie se poate consuma cate o lingurita zilnic ca atare sau adaugat in bauturi nealcoolice sau in ceaiuri.                                

Pentru uz extern se recomanda spalarea tenului cu infuzie din flori de papadie pentru persoanele cu fata patata sau pentru persoanele afectate de cuperoza. Din decoctul de papadie se poate consuma pentru tratarea eruptiilor dermice, a eczemelor cu cruste, pruritului si pentru spalarea parului si a ochilor. Decoctul obtinut din tulpini, frunze si muguri de papadie, filtrat de doua ori si aplicat cu ajutorul unui tampon steril este recomandat pentru combaterea pistruilor, albetei corneei si pentru limpezirea ochilor. In urma prepararii, la decoct se adauga o jumatate de lingurita de sare la o cana pentru aducerea solutiei la concentratia serului fiziologic. Decoctul din radacini de papadie se recomanda pentru tratarea hemoroizilor, varicelor, ulcerelor varicoase, eruptiilor, eczemelor si a altor afectiuni dermatologice.                                                                 

Sucul obtinut din radacini de papadie se aplica prin tamponare de mai multe ori zilnic la nivelul negilor, perelor rosii, leziunilor verucoase si a pistruilor. In urma tamponarilor, tenul se poate curata cu decoct de papadie sau cu un amestec obtinut din asocierea sucului de papadie cu smantana in parti egale.                  

Baile locale cu decoct din radacini de papadie sunt folosite pentru combaterea varicelor de gamba si a hemoroizilor.

Radacinile maruntite si prajite de papadie cu smantana se pot aplica sub forma de cataplasme la nivelul zonelor dureroare la persoanele afectate de reumatism acut sau cronic, manopera repetandu-se zilnic pana la remiterea durerilor. De asemenea, cataplasmele cu papadie se folosesc extern pentru ameliorarea psoriazisului, eczemelor sau a arsurilor infectate.                                                             

Papadia se utilizeaza ca si diuretic, laxativ si chiar si pentru prepararea cafelei. Radacinile de papadie se pot praji si folosi la prepararea bauturilor similare ceaiului sau cafelei. De asemenea, acestea se pot adauga cafelelor pentru imbunatatirea parfumului. Papadia se poate folosi in caz de anemie si de hepatita si chiar pentru scaderea tensiunii arteriale.                                                                     

Papadia este si un foarte bun tonic amar, iar sucul de papadie se foloseste din cele mai vechi timpuri pentru tratarea tulburarilor de vedere. Prin proprietatile sale detoxifiante, papadia reprezinta si un bun tonifiant al pielii. Continutul important in vitamine, minerale si oligoelemente o recomanda pentru incorporarea in salate. Continutul bogat in provitamina A face papadia o planta eficienta impotriva radicalilor liberi care determina imbatranirea pielii.

Primele cercetari stiintifice desfasurate in Europa pentru studierea efectelor papadiei s-au desfasurat in secolul XX. Cercetarile au implicat studii elaborate desfasurate pe animale care au permis demonstrarea efectelor de crestere a cantitatii de secretie urinara eliminata, sporirea secretiei biliare si efectul antiinflamator. De asemenea, in anul 2006 au fost confirmate proprietatile antioxidante, anticanceroase si antidiabetice ale papadiei. Mecanismul care sta la baza efectelor diuretice a frunzelor si radacinilor de papadie nu a fost inca complet elucidat, insa ca urmare a continutului bogat de potasiu, papadia are avantaje multiple in fata altor substante diuretice.            

Papadia are efecte coleretice si colagoge stimuland secretia biliara si favorizand eliminarea bilei in duoden, ceea ce determina o buna desfasurare a digestiei si combaterea constipatiei. Remediile bazate pe papadie au proprietatea de a regla nivelul glicemiei, de a detoxifia si de a proteja ficatul, de a scadea nivelul de colesterol rau si de a combate anemia. Mai mult, papadia are actiune sedativa, ameliorand activitatea neuronala si manifesta efecte anestezice si analgezice asemanatoare morfinei. Datorita proprietatilor sale, papadia si preparatele pe baza de papadie sunt recomandate a fi consumate in perioada sarbatorilor pentru stimularea bunei desfasurari a digestiei si pentru prevenirea tulburarilor digestive determinate de consumarea unor mese copioase sau pentru ameliorarea durerilor de orice natura.                                           

Precautii in ceea ce priveste administrarea papadiei

Pentru majoritatea oamenilor, administrarea papadiei nu implica riscuri majore. Administrata pe cale orala sau topic, direct pe suprafata pielii sensibile, papadia poate determina aparitia unor reactii alergice.                

Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea papadiei sunt femeile insarcinate, femeile care alapteaza si persoanele alergice la plante precum margaretele sau rugina, cunoscuta si sub denumirea de Senecio jacobala.                                                                                        

Papadia nu se foloseste pentru imbunatatirea secretiei biliare in absenta recomandarii unui medic specialist in domeniu deoarece tulburarea poate fi reprezentata de fapt de un blocaj al cailor biliare, caz in care administrarea papadiei este contraindicata. De asemenea, in caz de ulcer sau gastrita, se recomanda folosirea cu atentie a papadiei deoarece poate cauza supraproductia de acid gastric. Sucul din tulpini de papadie poate sa determine si aparitia unor reactii alergice la persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae precum margaretele sau cicoarea. Trebuie mentionat totusi faptul c alergiile manifestate la contactul cu polenul acestor plante nu induce neaparat alergia si la celelalte componente ale papadiei. Cu toate acestea, exista posibilitatea manifestarii unei reactii de sensibilitate cutanata la contactul cu ceaiul de papadie. Persoanele afectate de retentia de apa in organism trebuie sa consulte un medic specialist inaintea utilizarii plantei pentru verificarea nivelului de potasiu pentru ca papadia este excelenta pentru drenare apei din organism, fiind un puternic diuretic cu efecte remarcabile de detoxifiere, existand riscul deshidratarii sau a dezechilibrarii hidroelectrolitice a organismului.

Interactiunea cu alte medicamente                                           

1. Antibiotice                                                          

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti in domeniu recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Papadia poate sa scada capacitatea organsismului de absorbtie a antibioticelor. Astfel, administrarea simultana a celor doua forme de tratament poate sa scada eficienta antibioticelor. Intre antibioticele care interactioneaza cu papadia se numara cele care contin ciprofloxacin, norfloxacin, enoxacin, sparfloxacin, gatifloxacin, trovafloxacin, levofloxacin, moxifloxacin, lomefloxacin, ofloxacin sau grepafloxacin.   

2. Litiu                                                                  

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti in domeniu recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Papadia induce un efect diuretic asupra organismului, fapt pentru care aceasta planta poate sa determine scaderea nivelului de litiu absorbit de organism. La randul sau acest lucru sporeste riscul aparitiei  efectelor secundare majore. Inaintea administrarii simultane a celor doua forme de tratament se recomanda sa va adresati medicului specialist. Daca va fi necesar, doza de litiu va putea fi ajustata.

3. Medicamente metabolizate de ficat sau citocromul P450 1A2 cu substrat CYP1A2              

Grad de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti in domeniu recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Majoritatea produselor medicamentoase se metabolizeaza la nivelul ficatului. Papadia are capacitatea de a scadea timpul in care aceste substante se proceseaza. In acelasi timp, exista si posibilitatea ca administrarea papadiei sa intensifice efectele normale si efectele secundare ale anumitor medicamente de acest fel. Astfel, se recomanda consultarea medicului specialist inainte de inceperea unui tratament bazat pe medicamente metabolizate la nivelul ficatului. Unele medicamente de acest tip contin amitriptilina,  ondansetron, haloperidol, propranolol, verapamil sau teofilina.          

4. Medicamente metabolizate la nivelul ficatului sau glucuronidat                         

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Majoritatea produselor medicamentoase se metabolizeaza la nivelul ficatului. Papadia are capacitatea de a scadea timpul in care aceste substante se proceseaza. In acelasi timp, exista si posibilitatea ca administrarea papadiei sa intensifice efectele normale si efectele secundare ale anumitor medicamente de acest fel. Astfel, se recomanda consultarea medicului specialist inainte de inceperea unui tratament bazat pe medicamente metabolizate la nivelul ficatului. Unele medicamente de acest tip contin acetaminofen, diazepam, atorvastatina, entacapone, digoxin, estrogen, lamotrigina, irinotecan, lorazepam, meprobamat,  lovastatin, morfina sau oxazepam.

5. Diuretice care retin potasiul                                                      

Gradul de interactiune : Moderat, drept urmare medicii specialisti recomanda o atentie sporita in ceea ce priveste aceasta combinatie. Papadia contine cantitati crescute de potasiu. Unele diuretice au proprietatea de crestere a nivelului de potasiu din organism. Administrarea simultana a celor doua tipuri de tratament poate sa determine  cresterea excesiva a nivelului de potasiu in organism. Unele medicamente diuretice care au capacitatea de retinere a potasiului includ amiloridul, spironolactona si triamterenul.                                      

Doze recomandate de papadie

Stabilirea unei doze optime de papadie, considerata sigura pentru fiecare persoana in parte depinde de factori precum starea generala de sanatate, vartsa si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual, studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica sigura pentru organismul uman.