Tarhon


Alte denumiri cunoscute ale tarhonului sunt Artemisia dracunculus si Artemisia glauca.

Ce este tarhonul ?

Tarhonul, cunoscut si sub denumirea de Artemisia dracunculus este o planta perena care apartine familiei  Asteraceae. Tarhonul dezvolta o tulpina dreapta si ramificata, flori alburii si frunze lanceolate, aromate, folosite in scopuri culinare drept condiment. Frunzele de tarhon se folosesc verzi sau uscate si maruntite adaugate ca si condiment in fripturi sau salate.

Tarhonul reprezinta o planta ale carei componente, cu exceptia radacinii, se folosesc pentru prepararea unor produse medicamentoase, insa la momentul actual nu sunt disponibile suficiente informatii care pot sa ateste eficienta administrarii tarhonului in cadrul terapiei pentru unele conditii medicale precum afectiunile digestive, tulburarile menstruale, durerile dentare sau retentia de apa.                                

Originea adevarata a tarhonului nu este inca cunoscuta, insa se banuieste ca acesta este originar din zona de nord a Asiei Centrale, mai exact din regiunea siberiana. In timpul invaziilor asiatice, tarhonul a fost introdus pe teritoriul continentului european in timpul Evului Mediu. In momentul de fata, tarhonul se cultiva pe tot teritoriul emisferei nordice, francezii avand o slabiciune pentru acest condiment. Tarhonul reprezinta o planta ierboasa cu multe ramuri, care depaseste adesa un metru inaltime. Tarhonul are frunzele lungi si ascutite, de culoare verde crud si sub formă de lance. Tarhonul are aroma duplicitara, combina gustul dulce patrunzator si cel dulce piperat, avand o aroma asemanatoare anasonului. Parfumul deosebit al tarhonului i-a desemnat un rol principal in sosurile clasice folosite in bucataria franceza, bernaisa si tartar.                                                               

Tarhonul reprezinta o planta erbacee cu origine in Asia Centrala, recunoscuta de mii de ani si cultivata in gradini in scopuri culinare si terapeutice. Tarhonul este o planta perena de cultura, semilemnoasa cu radacini mai putin adanci, insa numeroase si subtiri. Tulpina tarhonului poate atinge o inaltime de 50 pana la 100 de centimetri si dezvolta numeroase ramificatii. Frunzele de tarhon sunt linear - lanceolate si sunt puternic aromate. Florile de tarhon pot avea culoarea alba, galbena, bruna - violacee, sunt de mici dimensiuni si sunt grupate in inflorescente de tip calatidin. Fructul tarhonului este reprezentat de o achena de foarte mici dimensiuni. In scopuri terapeutice, tarhonul se foloseste din perioada infloririi pana toamna, fiind utilizate doar componentele aeriene ale plantei.

Tarhonul este foarte aromat si versatil, fiind folosit in bucataria romaneasca pentru prepararea ciorbelor si a supelor. Alaturi de gustul pe care il confera mancarurilor, tarhonul constituie un remediu rapid si eficient. Tarhonul este raspandit si pe teritoriul emisferei nordice, acesta facand parte din ierburile fine folosite de francezi, alaturi de asmatui, patrunjel si arpagic. Tarhonul este regasit si pe teritoriul tarii noastre, putina lumea stie insa ca ceaiul de tarhon reprezinta un bun remediu pentru multe afectiuni precum infectiile. Tarhonul poate fi folosit pentru tratarea afectiunilor digestive in special, fiind de un real folos pentru combaterea balonarii si a dispepsiei favorizand reglarea metabolismului si stimuland secretia de sucuri digestive si activand unele enzime importante. Ceaiul de tarhon este de folos si pentru tratarea afectiunilor ginecologice, regland ciclul menstrual si ovulatia, avand efecte impotriva infertilitatii. Mai mult, tarhonul este un calmant al simptomelor sindromului premenstrual si al afectiunilor stomatologice. Substantele continute de tarhon au efecte calmante rapide asupra durerilor gingiilor si a celor dentare, prevenind si dezvoltarea cariilor. Ceaiul de tarhon se poate folosi atat ca si antiseptic, cat si ca si anestezic in cadrul tratamentelor stomatologice.                                                             

Tarhonul reprezinta o iarba aromatica cu proprietati imunostimulatoare datorate antioxidantilor, compusilor activi si vitaminei C. Astfel, tarhonul are proprietatea de intarire a imunitatii organismului si de a-l proteja de dezvoltarea infectiilor. Ceaiul de tarhon trateaza si insomniile, avand proprietati calmante, contribuind la relaxarea nervilor si la ameliorarea starilor de agitatie. In acest fel, se poate combate starea de oboseala si se induce mai usor starea de somnolenta.

Care este modul de actiune al tarhonului ?                                           

Tarhonul reprezinta o importanta sursa de potasiu. De asemenea, tarhonul aceasta contine substante care au proprietatea de combatere a bacteriilor. Tarhonul are in componenta sa uleiuri volatile care contin compusi aromatici de tipul  fenol - metil - eter si estragol, cumarine, mucilagii, flavonoide, minerale si vitamine. Frunzele de tarhon contin hidrocarburi terpenice, acetaldehida, aldehida anisica, vitamina B1 si vitamina C. Preparatele fitoterapeutice bazate pe tarhon au actiune antiinflamatorie, antiinfectioasa, dezinfectanta, decongestiva, antivirala, antiseptica, antibacteriana, carminativa, stomahica pentru ca stimuleaza apetitul si favorizeaza desfasurarea in conditii optime a digestiei, diuretica, antiparazitara, fiind considerat eficient pentru eliminarea parazitilor intestinali.

Administrarea tarhonului este recomandata in afectiuni digestive precum aerofagia, aerocolia, flatulenta, colopatia spastica, colita de fermentatie, hipotonia si / sau hiposecretia gastrica, anorexia, guta, retentia hidrica, bolile cardiace, afectiunile renale, afectiunile hepatice sau  ascita. In uz extern, tarhonul se poate folosi pentru calmarea durerilor in conditii de nevralgii sau de reumatism.                                              

Frunzele verzi de tarhon se folosesc ca si aromatizante in sosuri si in salate de verdeţuri. Tarhonul poate sa inlocuiasca si sarea de bucatarie. Infuzia din tarhon se prepara dintr-o lingurita de planta uscata adaugata la o cana de apa clocotita si se administreaza in doza de doua pana la trei cani pe zi.                        

Frunzele de tarhon in otet constituie o modalitate traditionala de conservare a tarhonului in stare proaspata, care se prepara adaugand frunzele proaspete intr-un borcan sau intr-o sticla, peste care se adauga otet de mere sau otet din vin si se lasa la macerat timp de o saptamana. Ulterior, se utilizeaza atat frunzele de tarhon adaugate in  diverse preparate culinare cat si otetul adaugat in diverse salate, ciorbe sau ca si medicament. Pentru uz extern, tarhonul se foloseste sub forma de frectii sau de comprese in caz de dureri reumatice sau de dureri de cap.   

Precautii in ceea ce priveste administrarea tarhonului                                         

Administrat pentru o perioada scurta de timp si in scopuri medicinale, tarhonul este considerat sigur pentru organismul uman. Utilizata perioade lungi de timp, tarhonul poate avea efecte teratogene. 

Categoriile de persoane care trebuie sa evite administrarea tarhonului sunt femeile insarcinate, femeile care alapteaza, persoanele alergice la rugina sau la Senecio jacobala, la galbenele sau la margarete.

Doze recomandate de tarhon                             

Stabilirea unei doze optime de tarhon, considerata sigura si cu efecte terapeutice pentru fiecare persoana depinde de factori precum starea generala de sanatate, varsta si preexistenta unor conditii medicale. Pana la momentul actual studiile desfasurate de specialistii in domeniu nu au putut sa releve o doza zilnica considerata sigura pentru organismul uman. Mai presus de atat, trebuie sa se tina cont de faptul ca in cazul tratamentelor bazate pe plante medicinale, respectarea stricta a dozelor recomandate este foarte importanta.