Termen cautat

Masuri de prevenire si combatere a bolilor sexuale


Bolile sexuale includ doua categorii de boli: cele care sunt transmise direct prin contact sexual si bolile aparatului genital care se pot transmite si prin alte cai, dar care afecteaza viata sexuala a individului.

Aceste boli pot avea origini etiologice foarte variate. Indiferent de cauze sau de natura bolii, exista masuri de preventie si combatere care pot fi puse in aplicare fie individual, fie de catre o autoritate medicala.

Un aspect important in eludarea (evitarea) maladiilor sexuale, il reprezinta educatia sanitara. Aceasta ar trebui sa succeada educatiei sexuale si sa fie implementata in sistemele de invatamant scolar. Este necesar ca educatia sanitara sa inceapa in jurul varstei de 12-13 ani. Aceasta sublinia unele aspecte despre bolile venerice si anume:

  • Modul de manifestare a bolii, simptomatologia
  • Modul de transmisie
  • Evolutia si complicatiile acesteia
  • Cunoasterea si folosirea mijloacelor profilactice (de prevenire) individuale
  • Pericolul autotratarii fara sfatul medicului
  • Avantajele tratamentului administrat precoce
  • Importanta examinarii periodice, etc.

Masurile de preventie individuale, sau profilaxia individuala urmareste prevenirea contaminarii sau stoparea transmisiei, in cazul in care boala este deja prezenta.

Pentru protectia impotriva bolilor sexuale, se recomanda:

  • Utilizarea prezervativului. Prezervativele nu sunt 100% eficiente in prevenirea bolilor sau a sarcinii nedorite, dar utilizate corect, ele reprezinta masuri de preventie foarte eficace
  • Evitarea folosirii in comun a lenjeriei intime sau prosoapelor de baie
  • Spalarea cu apa si sapun inainte si dupa contactul sexual
  • Efectuarea unui test pentru virusul HIV sau altor factori infectiosi
  • Evitarea contactului sexual sub influenta alcoolului; cu persoane multiple si/sau necunoscute
  • Mentinerea permanenta a unei ingiene genitale corespunzatoare
  • In cazul femeilor, evitarea lenjeriei de nylon sau pantalonilor stramti care faciliteaza acumularea de secretii si sudoare si favorizeaza aparitia infectiilor
  • Sexul neprotejat se poate efectua doar la 6 luni dupa ce ambii membrii ai cuplului au fost testati pentru BTS ( boli cu transmitere sexuala) si au avut un rezultat negativ

In cazul unui pacient diagnosticat cu o boala sexuala, pentru evitarea transmisiei la alte persoane, se recomanda:

  • Abtinerea de la orice tip de contact sexual, pana la terminarea tratamentului recomandat de doctor
  • Respectarea intocmai a indicatiilor medicului
  • Evitarea contactului sexual, in cazul in care medicul nu il recomanda
  • Folosirea prezervativului in cazul raportului sexual
  • Evitarea partenerilor cu iritatii sau alte semne patologice in zona genitala
  • Asigurarea ca partenerul ales este tratat

Combaterea bolilor sexuale se bazeaza pe conceptia antiepidemica, in virtutea careia au fost instituite masuri adecvate de ameliorare si eradicare a boliilor, avand un efect diminuant in numarul de cazuri raportate.

Masurile de combatere se aplica dupa ce boala a fost declarata si presupun: inlaturarea focarului de infectie (asanare), depistatea tuturor bolnavilor, izolarea celor contagiosi, ancheta epidemiologica si tratamentul anti-infectios. Actiunea terapeutica de tratare reprezinta, de fapt, o metoda de sterilizare a surselor de infectie.

Bibliografie
• Constantin Parvu si coautorii – “Sexualitatea umana si sanatatea”, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000 • http://www.webmd.com/sex-relationships/understanding-stds-prevention