Termen cautat

Menopauza


Menopauza reprezinta un proces fiziologic care marcheaza finalul perioadei reproductive feminine. Aceasta nu trebuie privita ca o afectiune, fiind un proces biologic normal prin care trec toate femeile de-a lungul timpului. Se considera ca menopauza s-a instalat dupa trecerea unei perioade de un an de zile de la desfasurarea ultimului ciclu menstrual. Media de varsta la care femeile trec prin aceasta schimbare este de 50 de ani, insa aceasta poate sa difere de la persoana la persoana. Desi menopauza este o perioada asociata cu o multitudine de modificari de ordin hormonal, psihic si psiho - social, aceasta nu marcheaza sfarsitul sexualitatii sau al tineretii. Menopauza instalata inaintea implinirii varstei de 40 de ani este numita menopauza precoce.

Ovarele reprezinta pricipala sursa de hormoni sexuali feminini. Acestia controleaza dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare precum dezvoltarea sanilor, modificarea formei corpului, dezvoltarea pilozitatii corporale sau modificarea vocii. Hormonii regleaza, de asemenea, desfasurarea ciclului menstrual si a sarcinii. Estrogenii protejeaza, de asemenea, dezvoltarea scheletului corpului. Menopauza reprezinta momentul in care ovarele inceteaza sa mai produca hormoni estrogeni.

Perimenopauza reprezinta perioada de tranzitie care precede instalarea definitiva a menopauzei si care se deruleaza si pe parcursul unei perioade care succeda instalarea sa. Perimenopauza se desfasoara pe parcursul a 2 pana la 8 ani inainte de instalarea definitiva a menopauzei si este marcata de sangerari abundente in cursul menstruatiilor, datorate modificarilor de ordin hormonal care se produc in aceasta perioada. Majoritatea femeilor trec prin perimenopauza la varste cuprinse intre 39 - 51 de ani. In unele situatii, femeile se pot confrunta cu tulburari de menstruatie sau ale sindromului premenstrual la finalul celei de-a treia decade, atunci cand nivelul de hormoni sufera modificari, iar gradul de fertilitate se afla in declin fiziologic. Totusi, exista si situatii in care femeile nu resimt o simptomatologie de acest fel pana ajung in decada a patra de viata.

Postmenopauza se instaleaza dupa trecerea unui an de la desfasurarea ultimei menstruatii. Atunci, nivelul de hormoni scade, iar simptomatologia menopauzei devine prezenta, fiind posibil chiar ca aceasta sa se accentueze in cursul primului an sau in urmatorii ani. Atunci cand titrul de estrogen si de progesteron reusesc sa se stabilizeze la valori scazute, simptomatologia se remite. In aceasta perioada, femeile constata doar lipsa ciclurilor menstruale sau prezenta tulburarilor de contraceptie.

Cauze

Modificarile fiziologice inregistrate de scaderea valorii hormonilor feminini conduc la aparitia premenopauzei, instalarea menopauzei si desfasurarea postmenopauzei. Pe masura ce inainteaza in varsta, corpul feminin trece printr-un proces fiziologic plin de modificari de ordin hormonal, fizic si psihic, care culmineaza cu finalizarea ciclurilor menstruale. Calitatea si numarul de ovule produse scade, iar nivelul de hormoni variaza. Aceasta perioada de debut poarta denumirea de perimenopauza. Aceste variatii de ordin hormonal se desfasoara pe parcursul a cativa ani, perioada in care secretia de estrogen si progesteron scade treptat. Atunci cand estrogenul inegistreaza valori scazute sub un anumit nivel fiziologic, activitatea foliculara si ciclurile menstrual care caracterizeaza perioada fertila a femeilor, se finalizeaza. Dupa trecerea unui an de la ultima menstuatie, femeile aflate la menopauza intra in postmenopauza. In urma unuia sau a doi ani de postmenopauza, nivelul estrogenului ajunge la un echilibru.

Estrogenul are un rol important si in desfasurarea altor functii organice. Valoarea scazuta a acestui hormon determina si pierderea substantelor minerale din structura tesutului osos, subtierea pielii si uscarea acesteia, atrofierea structurii vaginului sau a tractusului urinar. Menopauza poate sa se instaleze si prematur sau artificial prin indepartarea pe cale chirurgicala a ovarelor, interventie denumita ovariectomie, sau prin administrarea chemoterapiei sau radioterapiei in regiunea abdominala sau pelvina. Fiecare femeie are un ritm biologic diferit, motiv pentru care momentul in care se instaleaza menopauza si durata acestei perioade variaza. Exista posibilitatea ca mai multe femei sa se confrunte cu aceasta schimbare la aceeasi varsta, insa exista si situatii in care un anumit stil de viata sau administrarea unor tratamente pot sa provoace sau sa asocieze instalarea menopauzei precoce. Menopauza instalata inaintea implinirii varstei de 40 de ani este denumita menopauza prematura, iar cea instalata inaintea implinirii varstei de 45 de ani poarta denumirea de menopauza precoce. Alti factori care pot contribui la instalarea menopauzei precoce sunt urmatorii:

  • Radioterapia sau alte tratamente administrate in regiunea abdominala sau pelvina
  • Chemoterapia 
  • Ablatia glandei pituitare
  • Bolile de natura genetica si autoimuna
  • Indepartarea pe cale chirurgicala a ovarelor sau ovariectomia, care conduce la
  • Instalarea brusca a menopauzei instalate artificial
  • Regimul alimentar vegetarian
  • Mediul de viata la altitudini mari
  • Fumatul

Femeile fumatoare ajunse la varste medii, ating menopauza mai devreme. Specialistii au stabilit faptul ca femeile fumatoare pot ajunge la menopauza cu un an si jumatate mai devreme decat femeile nefumatoare. Cu cat perioada de timp in care s-a desfasurat acest obicei este mai lunga si cu cat numarul de tigari fumate este mai mare, cu atat se resimte mai puternic efectul asupra perioadei fertile a femeilor.

Mecanismul fiziopatogenetic

In perioada celei de-a treia decade a vietii, numarul si calitatea ovultatiilor incep sa scada, determinand scaderea secretiei hormonale, aparitia ciclurilor menstruale scurte si simptomele specifice sindroamelor premenstruale.

Perimenopauza

Pe masura ce calitatea ovulatiei scade, aceasta dobandeste un caracter neregulat in corelatie cu menstruatia. Perimenopauza poate sa se instaleze la finalul celei de-a treia decade cel mai timpuriu sau la inceputul celei de-a cincea decade cel mai tardiv. Perimenopauza se desfasoara pe parcursul a 2 - 8 ani inaintea instalarii finalului ciclului menstrual. In perioada aceasta, ovarele pot secreta cantitati exagerate de estrogen sau / si de progesteron sau cantitati infime din acesti hormoni. Valoarea progesteronului poate sa varieze mult in aceasta etapa, determinand aparitia sangerarilor menstruale importante. In cazul manifestarii de sangerari abundente si cu caracter subit, este recomandata efectuarea unui control medical de specialitate cu scopul excluderii altor factori cauzali mai gravi.

Menopauza

Cantitatea de hormoni estrogeni secretata de organism incepe sa scada cu sase luni sau un an inainte de finalizarea permanenta a desfasurarii ciclurilor menstruale. Atunci cand valoarea acesteia atinge o anumita valoare, ciclurile menstruale nu mai apar. Dupa trecerea unui an in conditiile absentei ciclului menstrual, se poate considera ca s-a instalat menopauza.

Postmenopauza

Pe parcursul primului an care succede instalarea menopauzei, nivelul estrogenui se afla in continuare in declin. In aceasta perioada, este normal ca femeile sa manifeste simptome precum bufeurile de caldura sau insomniile. Din momentul echilibrarii nivelului hormonal, simptomele incep sa cedeze. Totusi, in unele cazuri, simptomatologia poate avea caracter persistent pe durata a cativa ani din cauza nivelului prea scazut al hormonului estrogen. In urma instalarii menopauzei, tesuturile adipoase produc in continuare estrogen, astfel ca femeile care prezinta mai putine astfel de tesuturi inregistreaza un nivel de estrogen mult mai scazut.

Valorile scazute de estrogen sunt normale in perioada postmenopauzei. Aceste valori scad, de asemenea, riscul dezvoltarii de afectiuni canceroase, avand in vedere faptul ca specialistii au corelat o parte dintre afectiunile canceroase cu nivelul crescut de hormoni estrogeni.

In orice caz, estrogenul detine un rol important si in ceea ce priveste structura si desfasurarea normala a functiilor pielii si oaselor, un nivel scazut al acestuia putand sa determine variate afectiuni la femeile care au atins varsta postmenopauzei. Astfel de tulburari constau in urmatoarele:

  • Demineralizarea osoasa sau pierderile de substante minerale osoase determinate de scaderea nivelului estrogenului inregistrat in urma instalarii menopauzei. Accelerarea pierderii de substante minerale utile structurii osoase, creste riscul aparitiei osteoporozei in viitor. Osteoporoza faciliteaza la randul ei, aparitia cu usurinta a fracturilor osoase.
  • Modificari ale structurii pielii favorizate de scaderea nivelului de estrogen. Productia insuficienta de estrogen, hormon care favorizeaza integritatea si protejeaza structura tegumentelor formand puntile de legatura necesare, afecteaza buna desfasurare a functiei pielii si mentinerea unei structuri intacte a acesteia. Astfel, ridurile pielii, aspectul uscat si fragil al acesteia sunt normale in conditiile scaderii titrului de estrogen si a instalarii menopauzei. Efectele reducerii valorii estrogenului se resimt si la nivelul mucoasei vaginale si a tractului urinar inferior, avand ca si consecinte tulburarea activitatii sexuale si sporirea riscului de instalare a infectiilor vaginale sau urinare.
  • Modificari ale structurii dintilor si a gingiilor, determinate de scaderea productiei de estrogen care afecteaza structurile de legatura, sporeste riscul pierderii dintilor si a instalarii afectiunilor gingivale.
  • Afectiunile cardiace pot afecta femeile ajunse la menopauza intr-o masura mai importanta decat pe restul femeilor, insa cauzele care determina aceasta incidenta sporita la aceasta categorie nu sunt complet elucidate. Astfel, in conditiile modificarii stilului de viata sau a tratamentelor administrate, trebuie sa se tina cont de aceste posibile afectiuni, care ocupa locul intai intre patologiile ce determina inregistrarea fatalitatilor.

Simptome

Unele simptome pot surveni chiar inainte sau o data cu aparitia menopauzei. Astfel de simptome sunt, pentru majoritatea femeilor, bufeurile, insotite frecvent de transpiratii abundente. Celelalte simptome care se instaleaza progresiv,sunt reprezentate de astenie, tulburari de dispozitie, crestere in greutate, subtierea pielii sau atrofia sau scaderea volumului tesutului genital, care antreneaza tulburari sexuale, instalarea osteoporozei, manifestata prin diminuarea matricei osoase si alterarea structurii vaselor sanguine, care favorizeaza instalarea bolilor cardiovasculare. Instalarea si desfasurarea acestor tulburari variaza foarte mult de la o femeie la alta.

Simptomele ce pot fi inregistrate in perioada premenopauzei constau in cicluri menstruale neregulate, usoare, rare sau abundente si neobisnuite. Simptomele caracteristice menopauzei sunt datorate modificarilor hormonale si de obicei persista si pe perioada urmatorilor doi ani. In unele cazuri, femeile pot sa manifeste aceasta simptomatologia si dupa trecerea a cinci ani postmenopauza. Simptomele specifice menopauzei constau in urmatoarele:

  • Bufeuri manifestate prin resimtirea unor senzatii de caldura subite si cu caracter temporar, resimtite la nivelul fetei, al gatului sau al toracelui. Aceasta senzatie de caldura generalizata este asociata cu frisoane si tranpiratii.
  • Tulburari ale somnului sau insomnii.
  • Tulburari de ordin emotional, schimbari bruste si frecvente ale dispozitiei sau stare de iritabilitate.
  • Modificari in sfera sexuala, caracterizate in special prin scaderea libidoului.
  • Tulburari de concentrare si de memorie, asociate tulburarilor de somn si modificarilor de ordin hormonal.
  • Migrene, caracterizare prin cefalee sau dureri de cap, senzatie de greata sau senzatie de vertij.
  • Tahicardie sau cresterea frecventei cardiace sau palpitatii.
  • Prurit sau senzatie de mancarime generalizata.

Menopauza se poate instala artificial si in urma unei interventii chirurgicale, a chemoterapiei sau a radioterapiei. Pe parcursul perioadei de tranzitie care marcheaza trecerea de la perimenopauza la menopauza, simptome precum starile de depresie, starile de anxietate, tulburarile somnului si starile de iritabilitate devin mai accentuate. Semnele menopauzei si ale postmenopauzei constau in urmatoarele manifestari:

  • Absenta ciclurilor menstruale.
  • Senzatia de uscaciune si de subtiere a tegumentelor, a parului si a unghiilor, datorate scaderii cantitatii de colagen produse de organism.
  • Modificari in sfera vaginala si urinara precum senzatia de uscaciune resimtita la nivel vaginal, senzatie de iritatie si senzatie de prurit la acelasi nivel, un risc sporit de instalare a infectiilor vaginale si urinare, senzatie dureroasa pe parcursul actului sexual sau dispareunie.
  • Scaderea densitatii matricei osoase sau osteopenia.

Nu trebuie scapat din vedere nici rolul pe care il pot avea alte conditii in instalarea modificarilor ciclului menstrual sau manifestarea simptomelor perimenopauzei sau ale menopauzei, precum instalarea sarcinii, variatiile semnificative ale greutatii corporale, instalarea starilor de depresie grave, a starilor de anxietate, unele afectiuni uterine, tiroidiene sau ale glandei pituitare.

Diagnostic

Femeile aflate la varsta perimenopauzei, menopauzei sau postmenopauzei pot apela la sfatul unui medic specialist in urmatoarele situatii:

  • Manifestarea unui ciclu menstrual abundent, neregulat sau prelungit. Este vorba despre ciclul menstrual mai lung de una pana la doua ori decat in mod normal.
  • Aparitia de sangerari vaginale manifestate intermenstrual, atunci cand ciclul sexual este regulat.
  • Reinitierea sangerarilor vaginale in urma trecerii unei perioade de sase luni de absenta a acestora.
  • Manifestarea de hemoragii neobisnuite pe parcursul tratamentelor hormonale.
  • Manifestarea simptomelor caracteristice perioadei de perimenopauza, precum insomnia, bufeurile de caldura sau schimbarile de dispozitie care nu raspund la administrarea tratamentului si afecteaza calitatea somnului sau desfasurarea activitatilor zilnice.
  • Senzatia dureroasa la nivel vaginal sau senzatia de uscaciune care nu prezinta ameliorari in urma efectuarii de tratamente in regim ambulator sau prezenta semnelor de infectie ale tractusului urinar.

In cazul in care se manifesta ingrijorari in ceea ce priveste riscul dezvoltarii osteoporozei, se poate apela la sfatul unui medic specialist. Menopauza reprezinta un proces fiziologic care consta in modificarea tabloului hormonal si nu necesita, de cele mai multe ori, instituirea unui tratament. In cazul inregistrarii de simptome usoare, femeile pot apela la tratamente in regim ambulator cu scopul ameliorarii acestora, insa inainte de apelarea la aceste mijloace, se recomanda solicitarea parerii medicului specialist. Medicii la care puteti apela pentru solicitarea de sfaturi in ceea ce priveste ameliorarea simptomatologiei menopauzei sunt medicul de familie, medicul ginecolog sau medicii internisti.

Examenul clinic

In cadrul examinarii clinice, medicul specialist incearca sa determine cauzele instalarii simptomatologiei manifestate, adunand in primul rand informatii despre varsta pacientei, antecedentele personale de ordin medical genital, simptomatologia manifestata si rezultatele obtinute in urma desfasurarii examenului cavitatii pelvine. Este recomandat ca femeile sa tina o evidenta scrisa a datelor zilelor menstruale si a simptomatologiei asociate. In cazul in care se manifesta o simptomatologie severa inainte sau in cursul menopauzei, iar medicul specialist suspecteaza alte afectiuni sau daca considera dificila diagnosticarea pacientei, este posibil ca acesta sa apeleze la efectuarea unor teste sau investigatii paraclinice precum:

  • Testele de sarcina se recomanda in cazul in care exista posibilitatea ca femeia sa fie insarcinata.
  • Testele de stimulare a hormonului foliculostimulant pot sa faciliteze confirmarea diagnosticului de menopauza. In perioada perimenopauzei, nivelul hormonului foliculostimulant creste si se mentine la acea valoare ulterior.
  • Testele pentru determinarea titrului de estrogen se efectueaza cu scopul evidentierii scaderii valorii estrogenului in urma instalarii menopauzei.
  • Testele stimulante ale hormonilor tiroidieni sunt utile in stabilirea diagnosticului diferential cu posibile afectiuni tiroidiene care pot influenta regularitatea sau pot determina instalarea unei simptomatologii asemanatoare celei inregistrate in cursul perimenopauzei.

In cazul in care pacienta nu a manifestat cicluri menstruale pentru o perioada de un an de zile, este posibil sa se fi instalat menopauza, iar aceasta sa se afle in etapa de postmenopauza. Acesta este momentul potrivit pentru efectuarea unui control medical complet. O atentie deosebita in acest caz trebuie acordata riscului de dobandire a afectiunilor de natura cardiaca si a osteoporozei. In cazul manifestarii bruste de simptome precum sangerarile vaginale, este obligatorie informarea medicului. Daca pacienta manifesta sangerari vaginale instalate brusc in perioada perimenopauzei sau daca aceasta este supusa unui tratament de natura hormonala si manifesta sangerarile vaginale dupa trecerea a 6 - 12 luni de la initierea tratamentului, specialistul poate sa recomande efectuarea unor investigatii suplimentare cu scopul eliminarii cauzelor hemoragiei. Astfel de investigatii pot fi:

  • Examenul ultrasonografic transvaginal pentru evidentierea posibilelor formatiuni de natura tumorala sau a unor malformatii uterine.
  • Punctia biopsica a endometrului, cu scopul de a verifica gradul de functionalitate al mucoasei uterine, care poarta denumirea de endometru, pe parcursul ciclului menstrual si pentru evidentierea , acolo unde este cazul, a potentialelor afectiuni tumorale instalate.

Osteodensitometria se poate efectua ca si screening in cazul osteoporozei. Se recomanda ca toate femeile care au depasit varsta de 65 de ani, sa fie supuse acestui test de rutina capabil sa masoare densitatea osoasa pentru screening-ul osteoporozei. In cazul in care se stabileste ca pacienta se afla la risc de a dezvolta osteoporoza, se recomanda efectuarea timpurie a screening-ului, la varsta de 60 de ani. In cazul in care persoana intrerupe tratamentul hormonal la care era supusa, trebuie sa se aiba in vedere efectuarea acestei investigatii din cauza absentei protectiei de natura hormonala fata de demineralizarea osoasa. Medicii specialisti sustin ca hotararea de a supune femeile cu varste de 60 de ani sau mai tinere acestei investigatii, se stabileste in mod individualizat, aceasta depinzand de gradul de risc al aparitiei osteoporozei si de rezultatele si datele obtinute in urma efectuarii altor investigatii.

Tratament

Desi nu reprezinta o boala, femeile ajunse la menopauza pot sa necesite terapie. Avand in vedere faptul ca aceasta conditie presupune instalarea unor alterari organice importante, poate fi necesar sa va adresati medicului si sa urmati doar tratamentul prescris de acesta. Sunt contraindicate automedicatia, tratamentele din auzite sau mijloacele terapeutice empirice. O perioada lunga de timp s-a considerat ca substitutia hormonala reprezinta cheia sanatatii si tineretii vesnice. Aceasta se realizeaza fie prin administrarea de estrogeni sub forma de tablete, gel, creme vaginale sau plasturi cutanati, fie mai frecvent, printr-o terapie combinata estrogeni si progesteron. Dupa decenii de terapie, s-a constatat ca acest tratament nu este intotdeauna lipsit de riscuri si mai ales, nu este intotdeauna eficient. Astfel, s-a observat ca daca intr-adevar in tratarea simptomelor de osteoporoza si a bufeurilor, de exemplu, tratamentul hormonal este eficace, acesta nu pare sa protejeze impotriva maladiilor cardiovasculare, astfel ca este contraindicat femeilor care sunt afectate deja o patologie cardiaca. Pe de alta parte, osteoporoza si bufeurile pot fi tratate printr-o medicatie simptomatica si prin mijloace igienico-dietetice.

Terapia hormonala trebuie evaluata intotdeauna in raportul beneficiu-risc, pentru ca, desi majoritatea simptomelor se amelioreaza, totusi exista numeroase riscuri: cresterea frecventei cancerului de san si endometru, aparitia trombozelor venoase, a ischemiilor, accidentelor vasculare sau a hemoragiilor uterine masive. Terapia hormonala este contraindicata femeilor care nu manifesta o simptomatologie suparatoare, care sufera de cancer mamar sau altfel de tumori maligne, femeilor afectate de boli cardiovasculare sau hepatice. In general, se prefera dozele mici, administrate pe o perioada limitata si mai ales doar daca este absolut necesara.

Astfel, in cazul in care persoanele aflate la varsta menopauzei manifesta insomnii, tulburari de dispozitie, bufeuri, sangerari anormale sau altfel de simptome, instituirea unui tratament simptomatic poate deveni necesar pentru depasirea mai usoara a acestei perioade. In cadrul stabilirii unei conduite terapeutice, se vor avea in vedere urmatoarele elemente:

  • Stilul sanatos de viata ajuta la ameliorarea simptomatologiei resimtite in cursul instalarii menopauzei. Un stil de viata sanatos consta in respectarea unei alimentatii echilibrate, eliminarea factorilor de stres, activitatea fizica regulata, evitarea consumului de cofeina si de alcool si renuntarea la fumat. Mentinerea unui stil de viata nesanatos este o decizie ce poate sa accentueze simptomatologia specifica menopauzei.
  • Terapia hormonala in doze scazute sau prin contraceptive orale administrate in doze mici constituie o optiune terapeutica in situatia in care pacienta inca mai manifesta cicluri sexuale, manifesta o simptomatologie complexa sau intensa. Terapia cu contraceptive orale se poate initia in urma instalarii menopauzei datorita faptului ca acestea au in componenta o cantitate de hormoni superioara necesarului femeilor.
  • In urma instalarii menopauzei, terapia hormonala se poate folosi ca si tratament pe termen scurt pentru ameliorarea simptomatologiei severe, folosind doze cat se poate de mici.
  • Femeile pot sa necesite administrarea unui tratament pentru ameliorarea simptomatologiei precum bufeurile sau uscaciunea mucoasei vaginale.
  • La ameliorarea simptomatologiei poate contribui efectuarea de exercitii de respiratie meditativa si consumarea unor suplimente alimentare cu Cimifuga racemosa sau Black Cohosh, plante aromatice originare din America de Nord, sau a suplimentelor cu soia.

Studiile de specialitate recente au condus la instituirea unei modificari importante in ceea ce priveste administrarea terapiei hormonale in perioada postmenopauzei. Astfel, pentru o lunga perioada de timp, terapia hormonala sau medicatia continatoare de estrogen si progesteron a fost considerata ca fiind o masura de protectie impotriva afectiunilor cardiace sau a dementei. Ulteriro, s-a constatat ca terapia hormonala poate sa induca alte afectiuni severe femeilor tratate. S-a demonstrat ca in urma unuia sau a mai multor ani de terapie substitutionala hormonala, o proportie mica de persoane sufera infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale sau tromboflebite profunde. Dupa trecerea a patru sau mai multi ani de tratament, o alta parte dintre femeile supuse tratamentului dezvolta cancere mamare sau chiar dementa. Asemanator acestora, alte femei sufera accidente vasculare cerebrale sau tromboze venoase profunde. Terapia cu estrogeni poate sa deterime aparitia cancerului mamar sau ovarian la unele paciente. Acestea fiind spuse, totusi, se poate considera ca media de risc in corelatie cu terapiile hormonale este mica daca e raportata la populatia totala de sex feminin, insa riscul ca terapia hormonala sa declanseze cancerul mamar, afectiuni de natura cardiovasculara, tromboembolii sau afectiuni de ordin neurologic difera ca si amplitudine in functie de factorii individuali, dar nu este absent.

Optiuni terapeutice pentru simptomatologia menopauzei

  • Bufeuri

S-a demonstrat ca exercitiile de respiratie amelioreaza bufeurile de caldura. Medicatia care calmeaza bufeurile consta in preparate hormonale administrate perioade scurte de timp, precum inhibitori selectivi ai serotoninei, antidepresive ca si fluoxetina si aroxetina, antihipertensive precum Clonidina sau medicamente antiepileptice ca si Gabapentinul.

  • Ciclurile menstruale abundente

Progesteronul are efect benefic in cazul ciclurilor menstruale abundente determinate de titruri scazute de progesteron, insa sunt disponibile si alte metode terapeutice precum medicatia antiinflamatoare nonsteroidiana, terapia cu Levonorgestrel sau anticonceptionale. In cazul hemoragiilor severe, majoritatea pacientelor apeleaza la tratamentul chirurgical definitiv. Acest tratament consta in indepartarea aparatului reproductiv, cunoscuta sub denumirea de histerectomie, sau folosirea temperaturilor ridicate pentru lezionarea si cicatrizarea uterina, interventie cunoscuta sub numele de ablatie endometriala.

  • Uscaciunea si iritatia vaginala

Uscaciunea si iritatia vaginala pot fi ameliorate cu ajutorul lubrifiantelor, cremelor cu estrogen, inelelor sau a tabletelor destinate ameliorarii simptomatologiei mucoaselor uscate, subtiate sau iritate. La nivelul mucoasei vaginale se asimileaza o proportie mica de hormoni estrogeni, astfel ca riscul asociat acestui tip de terapie este scazut.

  • Simptomele complexe si severe

Terapiile hormonale pot sa amelioreze majoritatea simptomelor menopauzei. Tratamentul administrat in perioada premenopauzei consta in doze mici de anticonceptionale cu estrogen si progesteron sau doze mici de estrogen si progestin care amelioreaza simptomatologia specifica. In cazul terapiilor hormonale de scurta durata necesita revenirea la control dupa sase luni.

Terapia substitutionala hormonala bioidentica reprezinta o alternativa in acest sens. Hormonii administrati astfel sunt sintetizati in cadrul laboratoarelor de specialitate din radacinile plantelor salbatice sau din soia. Acesti hormoni, numiti si fitoestrogeni, sunt similari estrogenilor naturali produsi de om si sunt utilizati in terapiile hormonale cu acelasi efect. In schimb, fitoestrogenii antreneaza aceeasi factori de risc ca si celelalte preparate hormonale si anume dezvoltarea afectiunilor cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale, tromboze, cancere mamare sau dementa. Orice tip de terapie cu hormoni este indicata cu o durata cat mai scurta in cazul simptomelor menopauzei.

Alte tratamente

Din cauza riscurilor antrenate de terapiile hormonale, multe paciente apeleaza la tratamentele homeopate pentru combaterea simptomatologiei determinate de instalarea menopauzei. Terapiile homeopate cunoscute ca fiind cele mai eficiente sunt urmatoarele:

  • Black cohosh sub forma comerciala de Remifemin reprezinta o alternativa la terapiile hormonale, bazate pe plante. Remifeminul este eficient pentru ameliorarea bufeurilor, schimbarilor repetate de dispozitie si a altor simptome asociate. Mecanismul de actiune al acestei plante nu este pe deplin elucidat, iar efectele sale in ceea ce priveste sporirea riscului de cancer mamar sau uterin nu au fost suficient cercetate.
  • Soia dietetica este considera eficace in amelioararea simptomatologiei menopauzei, desi nu exista suficiente dovezi care sa sustina aceasta teorie. Soia poate, de asemenea, sa reduca riscul dezvoltarii unor afectiuni de natura cardiovasculara, insa si in acest sens se desfasoara in prezent cercetari.

Tratamentele substitutive hormonale

In urma studiilor efectuate, terapia hormonala cu durata scurta a fost asociata cu un numar mare de infarcte miocardide, tromboembolii si accidente vasculare cerebrale, iar cea de lunga durata a fost  asociata cu cazuri de dementa sau cancer mamar, insa cea mai mare parte a femeilor care apeleaza la aceasta varianta, nu manifesta efecte secundare severe. Gradul de nocivitate al acestor preparate hormonale pentru fiecare persoana in parte, depinde in mare parte de riscul la care sunt expuse acestea de a dezvolta cancere mamare, tromboembolii, afectiuni cardiovasculare sau dementa. In urma cercetarilor desfasurate, agentia medicala Food and Drug Administration din Statele Unite a actualizat recomandarile facute in ceea ce priveste administrarea preparatelor hormonale cu estrogen si progestin dupa cum urmeaza:

  • Se recomanda administrarea pentru perioade scurte de timp a tratamentelor pentru simptomatologia menopauzei. Preparatele hormonale amelioreaza simptomele inregistrate de majoritatea femeilor. Persoanelor care se cunosc ca fiind expuse riscului de a dezvolta alte patologii li se recomanda folosirea dozelor cele mai mici si pentru perioade de timp foarte scurte. Instituirea unor tratamente hormonale de scurta durata este posibila, avand in vedere faptul ca oricum simptomele inregistrate in cazul menopauzei se amelioreaza sau se remit dupa cativa ani, astfel ca tratamentul devine inutil.
  • In cazul femeilor aflate la risc de a dezvolta osteoporoza, se recomanda doar tratamentele de lunga durata cu preparate hormonale. In astfel de situatii, hormonii estrogeni au rol protector pentru structura tesuturilor osoase mai important decat riscurile asociate acestui tip de terapie. Femeile aflate in aceasta situatie sunt indemnate sa analizeze multiplele optiuni terapeutice disponibile pentru osteoporoza si sa compare beneficiile cu riscurile posibile.

Terapia de substitutie cu estrogen

Pacientelor tinere care apeleaza la instalarea menopauzei pe cale artificiala, prin interventia chirurgicala de histerectomie, li se recomanda sa inceapa tratamente cu hormoni estrogeni pentru a fi protejate de demineralizarea osoasa provocata de scaderea titrului de hormoni feminini. Terapia de substitutie cu hormoni estrogeni determina ameliorarea simptomatologiei asociate cu menopauza. Riscurile acestei terapii au fost cunoscute in urma studiilor efectuate la femei cu varste mai inaintate de 50 de ani. In urma acestor studii, cercetatorii au conchis ca terapia unica cu estrogen la femeile cu varste inaintate sporeste riscul tromboemboliilor in regiunea membrelor inferioare si la nivel pulmonar, crescand si riscul pentru atacuri vasculare cerebrale pe parcursul primului an de administrare.
Terapia unica cu estrogen nu confera protectie contra afectiunilor cardiovasculare, insa nu favorizeaza nici cresterea riscurilor. Comparativ cu femeile care nu sunt supuse tratamentelor hormonale, in cazul pacientelor care urmeaza terapii unice cu estrogen s-a inregistrat un numar mai mic de fracturi ale soldurilor datorita protectiei conferite de hormonii estrogeni matricei osoase.
Femeilor care au fost afectate de cancere mamare li se contraindica administrarea de preparate hormonale unice dupa ce in cadrul studiilor desfasurate s-au descoperit posibile legaturi intre acest tip de terapie si aparitia cancerului mamar. Astfel, s-a conchis ca in urma administrarii de preparate hormonale pentru o perioada de 10 ani, terapia de substitutie unica cu hormoni estrogeni creste usor riscul de dezvoltare a cancerului mamar.

Care sunt optiunile de tratament hormonal in prezent?

  • Terapia hormonala cu estrogen si progesteron sau terapia substitutionala unica cu estrogen administrate pe termene scurte, au capacitatea de a calma uscaciunea vaginala si bufeurile la majoritatea persoanelor de sex feminin, desi exista riscul de a fi afectate de efectele secundare ale acestora. Femeile renunta la tratament in cazul aparitiei de sangerari neobisnuite, senzatia de sensibilitate a sanilor sau starile de depresie.
  • Specialistii considera ca terapia hormonala mixta sau terapia unica cu estrogen, derulate pe perioade scurte de timp pot contribui la stabilirea unui echilibru intre riscurile si beneficiile terapiei hormonale. Aceste programe terapeutice se pot desfasura pe durata a patru sau cinci ani, timp in care pacientele trebuie sa participe la controale medicale periodice. Terapiile cu hormoni pot oferi rezultate foarte bune in cazul femeilor afectate de o simptomatologie severa a menopauzei. In cazul administrarii pe termen lung a acestui tip de terapii, medicii recomanda participarea la controalele medicale de verificare. Persoanele care apeleaza la terapii hormonale pe termen lung trebuie sa cunoasca avantajele si dezavantajele acestora si sa continue administrarea lor doar in cazul in care beneficiile depasesc riscurile in adaptare la necesitatile lor individuale, antecedentele medicale si varsta acestora. Riscul dezvoltarii de diverse patologii variaza in functie de persoana. In cazul in care pacienta a inregistrat antecedente familiale sau personale de afectiune canceroasa mamara sau boli cardiace, riscurile terapiei hormonale pot deveni mai importante decat beneficiile inregistrate in acelasi caz. Intreruperea terapiei hormonale se efectueaza numai in urma obtinerii avizului medicului specialist. Nu se poate spune cu exactitate daca in urma intreruperii bruste a tratamentului, pacienta va resimti sau nu simptomatologia specifica menopauzei, insa in urma sondajelor efectuate s-a constatat ca circa 70 % din femeile care au intrerupt brusc un astfel de tratament manifesta simptome usoare sau nu mai prezinta deloc simptome. Restul de 30 % dintre femei manifesta simptome mai importante sau de lunga durata. Intreruperea unui tratament hormonal nu trebuie realizata brusc. In cazul in care se doreste stoparea terapiei medicamentoase, se procedeaza la scaderea treptata a dozei medicamentoase pe parcursul a cateva luni de zile inainte finalizarii complete a acesteia. In acest mod se pot preveni sau ameliora simptomele determinate de intreruperea terapiei hormonale cu estrogen. In unele cazuri, insa, nu au fost inregistrate simptome in urma intreruperii subite a tratamentului, insa daca acestea se manifesta, pot fi temporizate si se pot remite in scurt timp. In cazul in care simptomatologia continua sa se manifeste, optiunile terapeutice trebuie luate in considerare impreuna cu un medic specialist.

Avand in vedere efectele adverse ale terapiilor de substitutie hormonala, majoritatea femeilor apeleaza la metode terapeutice alternative cu scopul calmarii simptomelor specifice menopauzei. Astfel, pentru remiterea acestor simptome trebuie sa se aiba in vedere si urmatoarele alternative utile prevenirii sau tratarii simptomatologiei inaintea apelarii la medicamente sau preparate de tip hormonal:

  • Exercitiile de meditatie si de respiratie au demonstrat ca sunt capabile sa amelioreze semnificativ manifestarile precum bufeurile sau tulburarile de ordin emotional. Aceste exercitii nu au efecte adverse cunoscute, costuri sau riscuri deosebite si pot fi combinate fara nici un motiv de ingrijorare cu tratamente suplimentare daca este necesar.
  • Black cohosh poate sa atenueze o gama larga de simptome specifice menopauzei la majoritatea femeilor. Studiile privind inregistrarea riscurilor in cazul urmarii acestei terapii alternative pentru o perioada mai lunga de sase luni, insa nu este exclusa posibilitatea aparitiei unor efecte secundare asemanatoare tratamentelor cu estrogeni. Din acest motiv, se recomanda participarea la controale periodice, in cazul in care se urmeaza un tratament cu black cohosh. De asemenea, in cazul apelarii la o astfel de metoda, este necesara informarea medicului curant in aceasta privinta.
  • Alimentele si bauturile pe baza de soia contribuie la aportul zilnic de fitoestrogeni ameliorand in acest fel simptomatologia menopauzei. Proteinele continute de soia sunt cunoscute, de asemenea, ca avand efect de a scadea nivelul colesterolului.
  • Exercitiile de yoga, inclusiv exercitiile de respiratie meditativa si de bio-feed-back reprezinta metode de ameliorare a stresului. Prin scaderea nivelului de stres se reuseste si ameliorarea simptomelor determinate de instalarea menopauzei.

Tratamente alternative contraindicate

Multe persoane au tendinta de a apela la metode alternative de tratament despre care afla de la cunoscuti sau din alte surse neoficiale. Apeland la astfel de remedii neoficiale exista riscul ca pe langa ineficienta tratamentului sa se manifeste reactii adverse severe. Astfel de remedii complet contraindicate in ceea ce priveste tratarea simptomelor menopauzei sunt plantele ca si kava, dong quai, evening primrose, valeriana si angelica, dehidroepiandrosteronul, buruienile salbatice sau cremele naturale cu continut necontrolat de progesteron.

Cum se aplica tratamentele alternative ?

Inainte de initierea oricarui tratament, este recomandata verificarea originii si a informatiilor despre acesta relevate prin intermediul studiilor de specialitate efectuate, care au demonstrat eficienta si gradul de risc in ceea ce le priveste.

Persoanelor care doresc sa achizitioneze suplimente sau ierburi in acest scop, li se recomanda sa apeleze la marci cunoscute si aprobate de agentii acreditate, avandu-de in vedere faptul ca in cazul acestor produse nu exista reglementari suficient de stricte in ceea ce priveste puritatea sau standardele  valabile in cazul produselor farmaceutice. Trebuie retinut faptul ca volumul substantelor active continute de aceste produse sunt foarte variate si ca nu este exclusa posibilitatea ca acestea sa fie contaminate cu diverse alte materii precum metalele grele sau altfel de substante care pot periclita starea de sanatate a consumatorilor. In cazul in care se apeleaza totusi la variante alternative de terapie se recomanda informarea medicului curant asupra produsului folosit, doza si durata tratamentului.

Tratamentul in regim ambulatoriu

Simptomele inregistrate in perioada perimenopauzei sunt foarte importante pentru stabilirea unui tratament potrivit. In cazul in care pana in momentul instalarii menopauzei nu s-a luat nici o masura, iar intensitatea simptomelor resimtite necesita instituirea unei metode terapeutice, trebuie respectate urmatoarele elemente.

  • In cazul in care persoana in cauza fumeaza, se recomanda stoparea acestui obicei, contribuind astfel la ameliorarea bufeurilor si scaderea riscului de dezvoltare altor afectiuni.
  • Respectarea unui program de exercitii fizice regulate este necesara pentru mentinerea starii de sanatate si a starii emotionale normale. Un program zilnic de exercitii fizice de 30 - 45 de minute contribuie la mentinerea sanatatii inimii, la imbunatatirea starii generale, mentinerea sanatatii osoase si la prevenirea pierderilor de tesut osos ca urmare a instalarii osteoporozei. Exercitiile fizice contribuie la mentinerea unui echilibru, la reducerea riscului de aparitie a accidentelor si furnizeaza o stare de relaxare si o buna dispozitie.
  • Limitarea consumului de alcool contribuie la ameliorarea simptomatologiei si ajuta la scaderea riscurilor secundare.
  • Adoptarea unei alimentatii sanatoase, scaderea consumului de zahar si cofeina care contribuie la accentuarea simptomatologiei, amelioreaza starea generala si previn afectiunile secundare care pot surveni pe termen lung. Alimentatia femeilor ajunse la menopauza trebuie sa fie suficient de variata incat sa contina multe legume si fructe proaspete, cereale integrale si carnuri slabe de pui sau peste. Cantitatea de lichide consumata trebuie sa fie sporita, precum si produsele lactate care contin cantitati importante de calciu. Se recomanda ca alimentele consumate sa contina putine grasimi, iar consumul de alcool sau cofeina sa se evite.
  • Mentinerea unui mediu ambiant racoros, folosirea unei imbracaminti alcatuite din mai multe straturi si masurile de control ale stresului prin exercitii usoare de respiratie, ritmice sau de relaxare, sunt masuri care pot contribui la ameliorarea simptomatologiei.
  • Uscaciunea vaginala si tonifierea musculara la acest nivel se pot ameliora prin folosirea lubrifiantelor vaginale si efectuarea exercitiilor Kegel in mod regulat.

Pe masura inaintarii in varsta, riscul de dezvoltare a afectiunilor cardiace, a osteoporozei si a altor afectiuni cronice, creste. Adoptarea unui stil de viata sanatos reprezinta cea mai buna masura de profilaxie si tratament. In acest sens, se recomanda urmatoarele:

  • Pentru scaderea riscului de instalare a osteoporozei se recomanda mentinerea nivelului de calciu si a vitaminei D. Acest lucru se poate realiza prin consumarea alimentelor bogate in suplimente minerale precum calciul.
  • Imbunatatirea controlului asupra vezicii urinare se poate realiza prin efectuarea in mod regulat a exercitiilor Kegel.
  • Administrarea contraceptivelor pe perioada perimenopauzei se va continua cu scopul prevenirii unor sarcini neasteptate.

Tratamentul medicamentos

Cercetarile recente au condus la modificarea modului de administrare a tratamentelor pe baza de hormoni in urma instalarii menopauzei. Majoritatea medicilor recomanda administrarea tratamentelor nonhormonale pentru ameliorarea simptomatologiei menopauzei inainte de a apela la terapiiile hormonale. In prezent, este disponibila o serie de tratamente nonhormonale care au proprietatea de a ameliora bufeurile si restul simptomelor menopauzei. Astfel, pacientele pot apela la remedii naturale precum soia dietetica sau black cohosh.

Tratamente farmaceutice nonhormonale

  • Inhibitorii selectivi ai serotoninei reprezinta o categorie de antidepresive capabile sa reduca intensitatea si frecventa bufeurilor. Unele persoane pot manifesta reactii adverse la actiunea inhibitorilor de serotonina, insa efectele tratamentelor de acest tip pe termen lung nu au fost cercetate suficient.
  • Clonidina reprezinta un medicament hipertensiv capabil sa reduca intensitatea si numarul bufeurilor. Efectele secundare ce pot fi resimtite au legatura cu scaderea tensiunii arteriale.
  • Gabapentinul reprezinta un produs medical antiepileptic care scade si frecventa si intensitatea bufeurilor. Efectele secundare in acest caz pot consta in stari de somnolenta, senzatie de vertij sau formarea de edeme.

Medicamente cu hormoni

  • Contraceptivele orale cu estrogen si progesteron regleaza ciclurile menstruale si amelioreaza simptomatologia care preceda instalarea menopauzei. Contraceptivele orale nu se administreaza in urma instalarii menopauzei. Femeilor fumatoare sau diabetice, celor afectate de hipertensiune arteriala, boli cardiace sau care au antecedente de afectiuni canceroase mamare, li se recomanda evitarea folosirii contraceptivelor orale. Contraceptivele orale administrate in doze mici se recomanda persoanelor cu varste mai inaintate de 35 de ani.
  • Comprimatele cu progestin sau levonorgestrel elibereaza la nivel uterin o forma a progesteronului, cu efect benefic in cazul ciclurilor abundente si cu caracter neregulat din perioada perimenopauzei. Unele persoane pot prezenta efecte adverse in urma acestor tratamente.
  • Estrogenul administrat pe cale vaginala sub forma cremelor, tabletelor sau a inelelor vaginale administrate in doze mici, pot ameliora senzatia de uscaciune de la acest nivel, fara introducerea unor doze excesive de hormoni estrogeni in organism.
  • Terapiile de substitutie hormonala cu estrogen si progestin constau in administrarea comprimatelor, plasturilor sau a inelelor vaginale si amelioreaza simptomatologia menopauzei. Din cauza faptului ca ultimele cercetari au demonstrat ca acest tip de medicatie poate sa determine reactii secundare la pacientele supuse acesteia, specialistii recomanda administrarea preparatelor hormonale trebuie efectuata in dozele minime posibile.
  • Terapiile cu fitoestrogeni sintetizati de plante nu au fost suficient cercetate, iar in lipsa unor date elocvente se considera ca si aceste substante pot determina aparitia unor efecte adverse asemanatoare celor declansate de contraceptivele orale. In acest sens, terapia cu fitoestrogeni se recomanda a fi efectuata, de asemenea, in doze cat mai mici posibile si pentru perioade de timp cat mai scurte.
  • Terapia de substitutie cu estrogen se foloseste in cazul femeilor care se confrunta brusc cu menopauza precoce. Astfel de situatii sunt inregistrate in urma interventiilor de ovariectomie sau in caz de insuficiente ovariene determinate de tratementele afectiunilor canceroase. Terapia cu estrogeni protejeaza densitatea matricei osoase si previne instalarea simptomelor severe se insotesc menopauza precoce. Este cunoscut totusi faptul ca terapiile unice cu estrogen cresc riscul aparitiei accidentelor vasculare cerebrale si a tromboemboliilor in cursul primului an de la debutul tratamentului. Pe termen lung, efectele terapiei de substitutie cu estrogen sunt de sporire a riscului de instalare a cancerului mamar sau ovarian. Terapiile hormonale mixte si cele unice cu estrogen contribuie la stabilirea unui echilibru intre riscurile si beneficiile corelate atunci cand sunt administrate in doze cat mai mici. Astfel de tratamente se pot derula pe perioada a patru sau cinci ani in conditiile participarii la controalele medicale periodice.
  • Cremele pe baza de progesteron eliberate fara prescriptie medicala si cele cu progestin eliberate pe baza de prescriptii medicale sunt eficiente pentru corectarea nivelului scazut de progesteron. Tratamentele necontrolate cu progesteron pot implica riscuri precum declansarea cancerului mamar, a migrenelor sau tromboembolismelor. Din acest motiv, preparatele pe baza de progesteron se elibereaza, de obicei, pe baza de retete medicale.
  • Terapia cu testosteron si estrogen nu este recomandata pentru ameliorarea bufeurilor. Inca nu s-a demonstrat ca o terapie combinata de hormon testosteron si hormon estrogen ar avea o eficienta superioara terapiei simple cu estrogen, insa se cunoaste faptul ca are aceleasi efecte adverse. Cercetarile efectelor pe termen lung ale terapiei cu testosteron si estrogen poate determina caderea parului, aparitia acneei, modificarea vocii si cresterea excesiva a parului la nivelul fetei, simptom cunoscut ca si hirsutism. Testosteronul se administreaza in unele cazuri pentru cresterea libidoului in urma instalarii menopauzei. Specialistii nu au reusit sa demonstreze efectele administrarii pe termen lung a testosteronului la femeile aflate in perioada postmenopauzei. In cazul tulburarilor de apetit sexual, testosteronul poate constitui o optiune terapeutica, insa efectele sale adverse nu sunt complet elucidate in momentul de fata.

Terapiile hormonale si osteoporoza

In prezent, cercetatorii desfasoara studii menite sa observe efectele unor doze mici de estrogen la pacientele cu varste mai inaintate de 65 de ani. Unul dintre studiile efectuate in domeniu a relevat faptul ca doza de 0,25 de mg pe zi reprezinta  o treime din doza recomandata pentru tratamentele hormonale unice cu estrogen si ca poate oferi protectia necesara tesuturilor osoase. Efectele terapiilor contituite din doze mici de estrogen si o treime din doza normala de progestin sunt in continuare cercetate de specialistii in domeniu impreuna cu alte programe terapeutice eficiente pentru ameliorarea simptomelor determinate de instalarea menopauzei.