Termen cautat

Chlamydia boala cu o incidenta mare in randul tinerilor


Ce este Chlamydia ?

Chlamydia este o infectie produsa de bacteria Chlamydia trachomatis. Ea este considerata una dintre cele mai raspandite boli cu transmitere sexuala. Daca credeti ca ati fost expusi acestei boli, este bine sa va testati cat mai repede posibil deoarece majoritatea persoanelor infestate cu Chlamydia nu prezinta simptome evidente. Una dintre particularitatile acestei infectii este reprezentata de absenta manifestarilor acesteia.

Astfel, Chlamydia mai este cunoscuta si ca infectia tacuta. O proportie de 70 % dintre persoanele de sex feminin si o proportie de 40 % dintre persoanele de sex masculin nu manifesta simptome ale acestei infectii. Acesta este motivul pentru care Chlamydia este una din cele mai periculoase boli care poate cauza instalarea infertilitatii atat la femei, cat si la barbati. Aceste efecte au importante consecinte psihologice si sociale astfel ca populatia activa din punct de vedere sexual trebuie sa constientizeze importanta acestei afectiuni. Detectarea rapida a acestei infectii face posibila prevenirea complicatiilor asociate.

In cel mai rau caz, chlamydioza se depisteaza ca urmare a stabilirii unui diagnostic de infertilitate. Specialistii epidemiologi sustin ca, chlamydioza este de doua ori mai frecventa fata de gonoree, de sase ori mai frecventa fata de herpesul genital si de treizeci de ori mai frecventa fata de sifilis. Chlamydia determina 50 de milioane de noi cazuri anual in intreaga lume. Infectia cu Chlamydia este usor de tratat, insa 80 % dintre femeile care au contractat boala nu realizeaza ca sunt infectate decat in cazul aparitiei complicatiilor precum boala inflamatorie pelvina care afecteaza in jur de 500.000 de femei anual si poate determina instalarea sterilitatii.

Perioada de incubatie pentru chlamydioza dureaza de la cateva zile pana la cateva luni, in general fiind cuprinsa intre o saptamana si o luna. Chlamydia infecteaza uretra barbatilor si uretra, conductul cervical si organele reproductive ale femeilor. Chlamydia poate sa infecteze si rectul, pleoapele sau suprafetele oculare. De asemenea, mamele infectate pot sa transmita infectia bebelusilor in momentul nasterii. O proportie de 50 % pana la 70 % dintre acesti copii se infecteaza la nastere. Nou - nascutii infectati manifesta infectia ochilor, vaginului, rectului si a peretilor posteriori ai gatului. O proportie de 30 % pana la 40 % dintre acestia manifesta complicatii precum pneumonia sau conjunctivita.

Infectarea cu Chlamydia thrachomatis sporeste si riscul infectiei cu virusul imunodeficientei umane in cazul expunerii pacientului. Acest tip de parazitism este cunoscut ca " parazitism celular ". Bacteria intrata in celula se inmulteste invadand celulele din jur sau intra in stare de asteptare ori latenta.

Mecanism fiziopatologic

Chlamydioza nu determina efecte de lunga durata, in special daca tratamentul este instituit inaintea instalarii complicatiilor. Vindecarea chlamydiozei nu confera imunitate fata de o viitoare noua reinfectie. Chlamydia este o bacterie care are un mod de actiune asemanatoare virusurilor, aceasta neputand sa se dezvolte si sa se multiplice decat intracelular in organismul uman.

Care sunt cauzele si factorii de risc ?

Orice persoana, indiferent de sex sau varsta, poate contracta aceasta boala printr-un contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat, cu un partener infestat. Alti factori de risc in acest caz sunt reprezentati de existenta a mai multor parteneri sexuali, inceperea vietii sexuale la varste mai tinere de optsprezece ani sau slabirea sistemului imunitar.

Uneori este posibila chiar si transmiterea pe cale oculara a infectiei, acesta fiind cazul nou - nascutilor care intra in contact cu secretia vaginala a mamei afectate in cursul procesului de nastere naturala. Acesti copii vor dezvolta conjunctivita chlamydiazica, cunoscuta si sub denumirile de " trahom " sau " pink eye ". Riscul creste proportional cu numarul de parteneri. Daca sunteti insarcinata ii puteti transmite Chlamydia copilului vostru in timpul nasterii.

Care sunt simptomele ?

Aproximativ 70% dintre femeile infestate cu Chlamydia nu au simptome. Totusi, printre simptomele care pot aparea se numara:

  • scurgeri vaginale anormale de culoare galbena, vascoase, care in unele cazuri pot avea un miros neplacut;
  • sangerari intre menstruatii;
  • dureri in timpul contactului sexual;
  • prurit genital;
  • senzatii de arsura in timpul urinarii;
  • cresterea frecventei urinare pe o durata mai lunga de 24 de ore;
  • urina tulbure;
  • dismenoree;
  • dureri abdominale;
  • dureri la nivelul rectului;
  • febra;
  • oboseala;
  • inflamarea glandelor Bartholin;
  • conjunctivita;
  • tumefactii, prurit, noduli, excrescente sau papule in regiunea genitala sau anala.

In cazul barbatilor, simptomele pot include:

  • senzatii de usturime in timpul urinarii;
  • urina tulbure;
  • scurgeri anale sau peniene apoase ori vascoase;
  • durere sau sensibilitate sporita a testiculelor;
  • conjunctivita.

In cazul in care se manifesta simptomele specifice Chlamydiei, acestea se manifesta dupa 1 pana la 3 saptamani de la expunerea la Chlamydia thrachomatis si constau in secretie vaginala sau uretrala anormale, senzatie de asura in timpul urinarii sau disurie, ca apoi sa se inregistreze dureri in zona etajului inferior al abdomenului si / sau in regiunea lombo - sacrala, reactii febrile, senzatie de greata, dureri in cursul actului sexual sau dispareunie, spotting intermenstrual sau sangerari intre menstruatii.

Chlamydia se asociaza cu vaginite, uretrite, cervicite, endometrite sau rectite, putand sa determine si salpingite care determina instalarea bolii inflamatorii pelvine la femei. Chlamydia poate determina si epididimite sau prostatite la barbati.

Chlamydioza determina adesea aparitia de sarcini extrauterine si de infertilitate la femei ca urmare a bolii inflamatorii pelvine si la barbati ca urmare a epididimitelor. Femeile gravide infectate pot suferi nasteri premature, iar in cazul in care bebelusul ia contact cu secretia vaginala a mamei infectate se produce conjunctivita chlamydiazica si pneumonia chlamydiazica a noilor - nascutilor. In unele cazuri, chlamydioza poate determina adenite si ulceratii genitale.

Care sunt posibilele complicatii ?

In cazul femeilor, o infectie netratata cu Chlamydia poate provoca urmatoarele complicatii:

boala inflamatorie pelvina - aceasta reprezinta infectarea si inflamarea organelor reproducatoare superioare; ea poate cauza infertilitate si poate spori riscul aparitiei unei sarcini ectopice sau alproducerii unui avort spontan

  • cervicita - inflamarea colului uterin;
  • uretrita - inflamarea uretrei;
  • endometrita - inflamarea mucoasei uterine;
  • abcese pelvine;
  • blocarea tuburilor falopiene;
  • bartolinita - inflamarea glandelor Bartholin;
  • infertilitate;
  • sindromul Fitz - Hugh - Curtis.

Complicatii la care sunt expuse femeile insarcinate:

  • sarcini ectopice sau extrauterine;
  • avorturi;
  • nasteri premature;
  • rupturi premature ale membranelor.

Complicatiile la care sunt expusi nou - nascutii:

  • nasteri premature si conditiile asociate prematuritatii;
  • conjunctivita - inflamarea suprafetei pleoapelor;
  • infectii nazale si la nivelul gatului;
  • otite medii;
  • uretrite - rar inregistrate la nou - nascuti.

Barbatii pot suferi urmatoarele complicatii:

  • uretrita - inflamatia uretrei;
  • epidimita - inflamarea epididimului (un mic corp tubular care se intinde in spatele fiecarui testicul);
  • proctita - inflamarea mucoasei membranare rectale;
  • prostatita;
  • artirta reactiva - intalnita mai des in cazul barbatilor decat cel al femeilor, este o forma de artrita post - infectioasa;
  • infertilitatea.

Alte posibile complicatii constau in inflamarea articulatiilor, a globilor oculari, aparitia limfogranuloamelor venerice, a durerilor de cap, a febrei, starilor de oboseala si a tumefierii ganglionilor din zona inghinala.

Diagnostic:

Pentru a pune diagnosticul de chlamydioza, doctorul va avea nevoie de o mostra de secretie vaginala, rectala sau uretrala pe care o va trimite apoi la laborator. Anumite teste pot verifica si o mostra de urina pentru a vedea daca bacteria este sau nu prezenta.

Medicii care pot sa diagnostice infectia chlamydiazica sunt medicul de familie, medicul internist, medicul ginecolog sau medicul dermatolog. Diagnosticarea si tratarea chlamydiozei nu sunt costisitoare, fiind disponibile si la medicul de familie.

Diagnosticul chlamydiozei se stabileste cu usurinta prin analizarea secretiei urinare sau a secretiei bucale, uretrale, vaginale, rectale sau oculare. Examenul microscopic evidentiaza bacteria intracelulara care prezinta corpii intracitoplasmatici specifici.

Chlamydioza se diagnostica prin preluarea istoricului medical, examenul fizic si teste paraclinice. Medicul va colecta informatii cu privire la expunerea la boli cu transmitere sexuala, la simptomele manifestate, la prezenta unor secretii anormale, prezenta unor posibile tumefactii in regiunea genitala sau in alte zone ale corpului, eventuale semne urinare, dureri pelvine, metodele de contraceptie folosite sau antecedente de boli cu transmitere sexuala.

In urma preluarii istoricului medical se efectueaza examenul ginecologic, examenul urologic si teste urinare. Rezultatele testelor pentru depistarea chlamydiozei sunt disponibile in decurs de doua sau trei zile. Exceptie fac culturile bacteriologice care ofera rezultate in decurs de cinci pana la sapte zile. Chlamydioza se poate asocia cu alte boli cu transmitere sexuala precum gonoreea, sifilisul, HIV sau vaginite bacteriene.

Medicii recomanda screening-ul anual al adolescentilor si persoanelor de sex feminin cu varste pana in douazeci si cinci de ani. Este recomandata, de asemenea, si retestarea pentru chlamydioza dupa patru sau sase luni de la finalizarea tratamentului.

O lunga perioada de timp, culturile celulare au constituit metoda de referinta pentru diagnosticul de laborator al acestei infectii, insa metoda presupune costuri destul de mari si implica tehnici laborioase, astfel ca specialistii au considerat ca este nevoie sa se descopere noi teste cu rezultate comparabile culturilor celulare. In acest fel, detectarea pe cale imunoenzimatica a antigenelor Chlamydiei constituie alternativa mai putin costisitoare a culturii celulare. Antigenele de Chlamydia se extrag din probele preluate de la nivelul colului uterin, uretrei sau din primele picaturi de urina ale barbatilor. Antigenele pentru Chlamydia pot fi detectate intr-un timp mai scurt de trei ore.
Prelevarea de probe se poate realiza in cabinetele ginecologice si urologice de catre personalul specializat. Testul nu este influentat de prezenta microorganismelor in urina si transportarea si pastrarea probelor nu implica conditii speciale. Din acest motiv, probele pot fi recoltate si in afara laboratorului. Detectarea ADN-ului bacterian prin tehnici de biologie moleculara de PCR este costisitoare, insa foarte sensibila, astfel ca exista posibilitatea ca in curand sa se foloseasca si in tara noastra. Detectarea ADN-ului chlamydian si al ADN-ului gonococic se poate realiza simultan.

Prin intermediul serologiei poate detecta anticorpii specifici in serul pacientilor, aceasta constand in manopere non-invazive de diagnostic al infectiei chlamydiene. In functie de anticorpii identificati se poate stabili si stadiul bolii aflate in curs de desfasurare. In cazul identificarii de anticorpi de tip imunoglobulina A, infectia este considerata activa, chiar daca e primara sau cronica sau daca constituie o recidiva. Bacteria poate sa afecteze globii oculari, faringele si intestinele, putand astfel sa apara conjunctivite purulente, dureri laringiene sau scurgeri intestinale. In cazuri severe, infectia poate sa determine sarcini extrauterine, nasteri premature sau infertilitate.

Testul Cyclotest poate depista rapid Chlamydia, fiind foarte util in special in procesul de planificare a unei sarcini deoarece circa 50 % dintre mamele afectate de Chlamydia transmit afectiunea copiilor in momentul nasterii.

Tratament:

Cu tratamentul potrivit, Chlamydia este foarte usor de tratat. Infectia se poate trata cu antibiotice precum azitromicina, doxicyclina, eritromicina, sulfametoxazol, amoxicilina sau tetraciclina. Se mai pot administra si ofloxacina sau levofloxacina. Aceste antibiotice sunt recomandate atat femeilor, cat si barbatilor, insa trebuie evitate de femeile insarcinate. Acestea din urma pot apela la tratamente cu eritromicina, amoxiciclina sau azitromicina. Nou - nascutilor li se poate administra doar eritromicina.

Partenerii sexuali trebuie sa urmeze de asemenea acest tratament, pentru ca infectia sa nu se retransmita. Este important sa luati antibioticele pe toata durata indicata de medic, chiar daca incepeti sa va simtiti mai bine. La o perioada de circa patru saptamani dupa terminarea tratamentului este indicat sa faceti o retestare pentru a va asigura ca infectia cu Chlamydia a disparut.

Expectativa vigilenta este perioada de observatie a pacientului si a simptomelor acestuia fara initierea unei terapii specifice. Aceasta metoda nu este indicata in cazul infectiei chlamydiozice. In cazul in care nu este tratata, chlamydioza determina complicatii severe.

Scheme de tratament:

Azitromicina - 1 gram per os - doza unica;

Doxiciclina - 100 miligrame per os -  doua administrari zilnic, timp de sapte zile;

Eritromicina - 500 miligrame per os - patru administrati zilnic, timp de sapte zile;

Ofloxacina - 300 miligrame per os - doua administrari zilnic, timp de sapte zile;

Levofloxacina - 500 miligrame per os - timp de sapte zile;

Doxiciclina si Azitromicina sunt recomandate pentru tratarea infectiei cu Chlamydia. Persoanele infectate cu HIV primesc acelasi tratament ca si cele neinfectate.

Scheme de tratament pentru femeile insarcinate:

Eritromicina - 500 miligrame per os, patru administrari zilnic, timp de sapte zile;

Amoxicilina - 500 miligrame per os, trei administrari zilnic, timp de sapte zile;

Eritromicina - 250 miligrame per os, patru administrari zilnic, timp de paisprezece zile;

Azitromicina - 1 gram per os - doza unica;

Efectele adverse ale antibioticelor folosite pot consta in senzatie de greata sau episoade de varsaturi. Daca se administreaza Azitromicina dupa masa, se va reduce senzatia de greata. Doxiciclina determina rareori aceste efecte adverse, insa poate favoriza aparitia infectiilor fungice.

Studiile efectuate au demonstrat ca exista o legatura foarte stransa intre administrarea eritromicinei concomitent cu alte produse medicamentoase si riscul mortii subite. Se recomanda evitarea asocierii eritromicinei cu medicatia care inhiba enzimele hepatice, medicatia antifungica si antidepresivele.

Azitromicina are avantajul ca se administreaza intr-o doza unica. Ulterior tratamentului cu Azitromicina trebuie sa evite contactele sexuale timp de sapte zile in urma administrarii dozei unice. Pe durata tratamentului se recomanda evitarea contactelor sexuale.

In cazul femeilor cu boala inflamatorie pelvina si a barbatilor cu epididimita poate fi necesara tratarea intraspitaliceasca a chlamydiozei.

Tratamentul este recomandat persoanelor cu teste pozitive pentru Chlamydia, partenerilor sexuali din ultimele 60 de zile ai celor infectati si nou - nascutilor cu mame infectate.

Se recomanda evitarea conctactului sexual pentru o perioada de sapte zile in urma incheierii tratamentului pentru infectia chlamydiozica. In cazul in care partenerul nu este tratat in acelasi timo, se poate produce reinfectia. Astfel, medicii incurajeaza si tratarea partenerilor sexuali. Pentru chlamydioza nu exista un tratament ambulator disponibil fara consultarea medicului specialist. Prevenirea bolilor cu transmitere sexuala este mult mai usoara decat tratarea acestora. Este necesar sa se discute cu partenerul sexual in legatura cu bolile cu transmitere sexuala inainte de inceperea contactelor sexuale cu acestia. Trebuie sa stiti si ca infectiile cu agenti care au transmitere sexuala se pot produce inaparent. Spre exemplu, infectia cu HIV se pozitiveaza la nivelul sangelui dupa sase luni de la infectare.

Trebuie evitate contactele sexuale cu partenri care manifesta simptome sau care au fost tratati pentru boli cu transmitere sexuala. Se evita contactele sexuale in cazul in care prezentati semne specifice sau daca ati fost tratat recent pentru boli cu transmitere sexuala.

Tratamentul chirurgical este recomandat in cazul aparitie de complicatii precum abcesele. La momentul actual nu este disponibil un vaccin impotriva acestei bacterioze, motiv pentru care intreaga populatie activa din punct de vedere sexual ar trebui sa se testeze anual. Pentru femeile gravide, screening-ul pentru chlamydioza este obligatoriu. Cu toate acestea, trebuie retinut faptul ca folosirea prezervativului este cea mai buna metoda de prevenire a infectarii.

Cazurile necomplicate au o rata de vindecare de 95 %. Medicina alternativa poate, de asemenea, sa contribuie la ameliorarea simptomatologiei si la accelerarea procesului de vindecare daca sunt asociate cu terapia conventionala. Fitoterapeutii recomanda administrarea de Saw palmetto sau Serenoa repeus, care se poate consuma sub forma de ceaiuri sau capsule.

Sucurile de afine, telina, patrunjel si castravete favorizeaza eliminarea toxinelor din organism. Dieta alimentara trebuie suplimentata cu Zinc si vitamina E.

Profilaxia:

Profilaxia in chlamydioza consta in efectuarea testelor anuale de catre medicii ginecologi pentru prevenirea si depistarea precoce a infectiei. Alte masuri de prevenire a infectiei sunt micsorarea numarului de parteneri sexuali si folosirea prezervativului.

Comentarii

Buna ziua.

Intrebarea mea este cat se poate se simpla. Spuneti-mi va rog daca se poate face sex protejat (prezervativ) in cazul in care ambii parteneri urmeaza acest tratament. Am citit ca se poate transmite prin sex anal, vaginal si oral, insa daca se face doar sex vaginal protejat, exista riscul de-a fi retransmisa bacteria? 

Va multumesc frumos.