Gonoreea este o boala cu transmitere sexuala care poate afecta atat barbatii, cat si femeile. Simptomele gonoreei includ scurgere vaginala sau de la nivelul penisului, durere la urinat, sangerari vaginale reduse cantitativ.
Gonoreea poate avea consecinte serioase daca nu este tratata, dar aceasta infectie poate fi vindecata prin tratamentul cu antibiotice.
Gonoreea este cauzata de o bacterie numita Neisseria gonorrhoeae sau gonococ. Se poate transmite de la o persoana la alta pe cale sexuala. Nu se transmite prin atingerea obiectelor, cum ar fi vasul de toaleta. Riscul de infectare cu gonococ este mai mare la persoanele care au mai multi parteneri sexuali.
Simptomele gonoreei depind de localizarea infectiei si de sexul pacientului. Unele persoane pot sa nu aiba nici un simptom si astfel gonoreea se transmite de la o persoana la alta inainte de a fi diagnosticata.
Atat femeile, cat si barbatii pot dezvolta infectia uretrei, a gatului sau a rectului. La femei, infectia se mai poate localiza si la nivelul colului uterin, trompelor uterine si ovarelor. La barbati, infectia poate afecta prostata si epididimul.
La femei, simptomele gonoreei pot fi:
La barbati, simptomele date de gonoree pot fi:
Daca nu este tratata, gonoreea poate sa duca la aparitia unor complicatii serioase atat la femei, cat si la barbati:
Tratamentul pentru gonoree este acelasi atat la femei, cat si la barbati. De multe ori acesta consta in administrarea unei singure doze de medicament.
Se doreste ca tratamentul pentru gonoree sa fie:
Tratamentul cu o doza unica de medicament poate afecta in sens negativ ratele de eradicare a infectiei si poate creste riscul de rezistenta la tratament. Din cauza dezvoltarii progresive a rezistentei la clase variate de antibiotice, in prezent singurul medicament care este considerat eficient la administrarea in doza unica este ceftriaxona, care are si putine efecte adverse, iar rata de rezistenta la tratament pentru gonoree este redusa.
Selectia antibioticelor pentru tratarea gonoreei trebuie sa includa si posibilitatea coinfectiei cu Chlamydia trachomatis, infectie care este adesea asimptomatica la femei. S-a aratat ca rata coinfectiei este de 46% la femeile si la barbatii cu gonoree.
Cefalosporinele: ratele crescute de rezistenta a gonococului la alte clase de antibiotice au dus la utilizarea cefalosporinelor, in special prin injectare intramusculara a ceftriaxonei sau prin utilizarea pe cale orala a cefiximei (Eficef).
Pentru infectiile gonococice urogenitale necomplicate, se recomanda utilizarea ceftriaxonei, plus un al doilea antibiotic, in urmatoarele doze:
O alta optiune de tratament pentru gonoree este adaugarea la ceftriaxona a doxiciclinei (100 mg de doua ori pe zi, pe cale orala, timp de 7 zile). Din cauza cresterii rezistentei gonococului la doxiciclina comparativ cu azitromicina, aceasta schema este rezervata pacientilor cu intoleranta la azitromicina sau pentru cazurile de epididimita sau proctita.
Alte cefalosporine
Alte cefalosporine care se pot utiliza in doza unica sunt: ceftizoxim 500 mg intramuscular, cefotaxim 500 mg intramuscular, cefoxitin 2 g intramuscular, administrat cu probenecid 1g pe cale orala. Aceste medicamente sunt recomandate doar pentru infectiile urogenitale necomplicate si pentru gonoreea anorectala, si ar trebui combinate cu azitromicina sau cu doxiciclina.
Daca nu sunt disponibile cefalosporinele injectabile, se pot administra cefalosporine pe cale orala, impreuna cu azitromicina sau cu doxiciclina. Un exemplu de cefalosporina orala este cefixima (Eficef), care se administreaza intr-o singura doza de 400 mg.
Monoterapia cu azitromicina
In timp ce o singura doza orala de 2 g de azitromicina, administrata in monoterapie, ar putea trata atat gonoreea, cat si chlamydia, nu este o varianta recomandata, datorita efectelor adverse gastrointestinale si datorita cresterii rezistentei gonococului la azitromicina. Prin urmare, utilizarea azitromicinei ca tratament pentru gonoree unic ar trebui rezervata pentru pacientii cu alergie severa la penicilina, care nu pot fi supusi unor protocoale de desensibilizare la beta-lactamine.
Infectia faringiana
Desi apare mult mai rar comparativ cu gonoreea urogenitala, infectia faringiana gonococica este mult mai greu de tratat si poate reprezenta un rezervor important de infectie.
Tratamentul infectiei faringiene urmeaza aceleasi principii ca si tratamentul infectiei gonococice urogenitale necomplicate. Trebuie mentionat ca tratamentul cu alte antibiotice, ca cefixima, cefpodoxima si cefuroxim axetil se asociaza cu rate mici de eradicare a infectiei gonococice localizate la nivelul faringelui si nu ar trebui utilizate.
In tratamentul conjunctivitei gonococice, poate fi eficienta o singura doza de 1 gram de ceftriaxona injectabila. Toti pacientii ar trebui tratati si pentru infectia cu chlamydia, fie cu azitromicina, fie cu doxiciclina.
Epididimita
Tratamentul epididimitei este in general empiric si depinde de suspiciunea clinica a etiologiei.
Pe langa tratamentul antibiotic, pot fi utile analgezicele, ridicarea scrotala, limitarea activitatii, utilizarea compreselor reci.
Proctita
Pacientii cu proctita acuta ar trebui evaluati prin anuscopie sau sigmiodoscopie. Tratamentul empiric se face cu ceftriaxona si doxiciclina, care acopera atat gonoreea, cat si chlamydia.
Boala inflamatorie pelvina
Gonococul este rar implicat ca agent patogen al bolii inflamatorii pelvine, dar tratamentul empiric ar trebui sa cuprinda si acest germen patogen.
Femeile insarcinate cu infectie gonococica necomplicata ar trebui sa fie tratate cu asocierea dintre ceftriaxona si azitromicina. Doxiciclina ar trebui evitata in timpul sarcinii.
Exista cateva masuri care va pot ajuta sa preveniti aparitia gonoreei:
