Termen cautat

Simptomele si metodele de control ale herpesului genital


Herpesul genital reprezinta o boala cu transmitere sexuala ( BTS ) determinata de actiunea virusului herpes simplexHSV ), care are o incidenta destul de crescuta in randul persoanelor active sexual. Exista doua tipuri de herpes simplex si anume herpes simplex I, care determina aparitia herpesului oral, cu manifestare in zona gurii si a nasului si herpes simplex II, care determina aparitia herpesului genital, evidentiat in zona vulvo - vaginala, anala, a scrotului si a uretrei. Este indicat ca in momentul contactului sexual sa se ia masurile de precautie necesare, deoarece odata ce a fost contactat acest virus, pacientul ramane purtator toata viata. Mai mult decat atat cel mai bine ar fi sa se stabileasca o intalnire cu medicul specialist chiar si in momentul in care posibilitatea de a fi fost expus virusului herpes simplex ramane la stadiul de suspiciune.

Infectia se datoreaza contractarii virusului Herpes simplex de tip 2, desi virusul Herpes simplex de tip 1 este responsabil de aparitia leziunilor in jurul cavitatii bucale inregistrate in cursul racelilor, de care poate fi si responsabil in unele cazuri.

Virusul herpetic genital se transmite si prin folosirea acelorasi prosoape sau a aceleiasi lenjerii intime cu alte persoane infectate. 

Incidenta

Herpesul genital reprezinta una dintre cel mai frecvent inregistrate boli cu transmitere sexuala, in ultima perioada incidenta sa crescand cu aproximativ 30 % fata de perioada anilor 1970 si afectand in special tineri aflati la varsta adolescentei. Incidenta herpesului genital este mai crescuta la persoanele de sex feminin decat la persoanele de sex masculin, din cauza faptului ca zona genitala a femeilor are o suprafata mare de celule mucoide secretorii si ca urmare a faptului ca variatiile de ordin hormonal declansate de ciclurile menstruale influenteaza capacitatea de aparare a sistemului imunitar care poate sa devina incapabil sa protejeze organismul impotriva infectiei herpetice.

Simptome ale herpesului genital

Transmiterea virusului producator de herpes genital se face prin intermediul leziunilor infime de la nivelul pielii sau prin intermediul mucoaselor de la nivelul vaginului, rectului, al uretrei si chiar prin intermediul salivei. De cele mai multe ori, virusul Herpes simplex nu se manifesta imediat ce a patruns in organism, putand ramane in stare de latenta pentru perioade indelungate de timp, uneori chiar ani de zile. Odata ce persoana este infectata, virusul inactiv este localizat intre nervii sacrali la baza coloanei vertebrale. In momentul declansarii infectiei cu herpes genital, virusul trece prin caile nervoase catre suprafata pielii si datorita faptului ca nervii din zona genitala, a feselor si coapselor, sunt interconectati, izbucnirea se va manifesta la nivelul anusului, a feselor, a coapselor, penisului, scrotului, vaginului sau a vulvei.

In urma contractarii infectiei herpetice, pacientul nu se mai poate vindeca, insa pot trece perioade destul de lungi de timp fara manifestarea eruptiilor cutanate, avandu-se in vedere faptul ca mai mult de 50 % dintre pacientii infectati cu virusuri herpetice nu manifesta eruptii niciodata pe perioada vietii.

In general, unele simptome ale herpesului genital prezinta o intensitate mai mare la prima manifestare, urmand ca in fazele recurente, durata izbucnirilor precum si a durerilor sa fie mai mici.
Simptomatologia comuna a herpesului cuprinde:

  • Stare generala de boala, cu manifestari specifice gripei precum dureri de cap, stari febra, stari de oboseala, dureri de spate in zona cervicala, dureri ale membrelor inferioare si inflamarea glandelor;
  • Senzatie de arsura, furnicaturi si mancarimi in zona genitala si cea a anusului;
  • Scurgeri anormale la nivelul penisului si al vaginului, care pot capata chiar si aspect purulent;
  • Senzatie dureroasa si senzatie de arsura in timpul urinarii;
  • Aparitia unor vezicule in zona genitala si inghinala, care vor disparea in decurs de maxim 48 de ore, lasand niste urme mici, rosii si dureroase.

Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici sau manifesta simptome ale herpesului genital de intensitate minora. Aparitia veziculelor se produce in succesiunea urmatoare: pielea din regiunea genitala devine inflamata, dureroasa, calda sau pruriginoasa. Ulterior, incep sa se dezvolte vezicule la nivelul organelor genitale, care vor fistuliza in timp, vor crustiza si se vor vindeca. Infectia se manifesta prin aparitia de vezicule grupate in buchet si inconjurate de halouri rosiatice. In urma fistulizarii veziculelor se pot produce si ulceratii izolate sau confluente.

Simptome ale herpesului genital ce pot fi inregistrate inca de la prima infectie constau in:

  • Marirea volumului ganglionilor limfatici;
  • Instalarea starii febrile;
  • Aparitia cefaleei sau a durerilor de cap;
  • Disurie sau dureri in timpul mictiunii;
  • Dureri musculare.

In cazul primei infectii cu acest virus, simptomele pot persista pentru o perioada de cateva saptamani. Ulterior, virusul are tendinta de a se refugia la nivelul sistemului nervos, ramanand inactiv pana la intalnirea factorilor declansatori care au capacitatea de a-l reactiva.

In mod normal, recidivele se produc la distanta de cateva saptamani sau cateva luni in urma primului episod de boala. In majoritatea cazurilor, leziunile sunt mai putin grave si au o durata mai scurta fata de prima infectie.

Virusul ramane cantonat la nivelul organismului pentru o perioada nedefinita, insa numarul de episoade active ulterioare are tendinta de scadere dupa trecerea anilor.

Recidivele leziunilor herpetice variaza ca interval de desfasurare in functie de persoana, insa in general, pacientii manifesta circa patru episoade anual. Primul episod de manifestare a bolii este si cel mai dureros, necesitand o perioada destul de lunga de vindecare, insa senzatiile dureroase si perioada de vindecare scad in timp. Factorii ce pot declansa reactivarea virala variaza de o persoana la persoana. Cei mai frecventi factori implicati in reactivarea virala constau in stari de stres, un sistem imunitar slabit, dezvoltarea altor patologii, interventii chirurgicale, starile de oboseala, infectiile urinare, contactele sexuale energice, alimentatia sau perioadele menstruale.

Pacientii imunosupresati, precum persoanele afectate de HIV / sida sau persoanele varstnice pot sa dezvolte encefalita herpetica, inregistrata destul de rar, insa care poate avea consecinte fatale. Daca se instaleaza aceasta patologie, chiar si in absenta inregistrarii unei fatalitati, pacientul va ramane cu sechele de natura neurologica care pot include chiar si tulburari de personalitate.

Diagnostic

Specialistii stabilesc un diagnostic de herpes genital in urma examenului prin inspectie asupra zonei genitale si in urma examenelor de laborator efectuate in urma prelevarii de probe de continut vezicular. Infectia poate fi dificil de diagnosticat in cursul episoadelor recurente, atunci cand vizual nu sunt constatate leziuni.

In cadrul examenului clinic se va examina si cervixul la persoanele de sex feminin si uretra persoanelor de sex masculin cu scopul descoperirii unor posibile leziuni interne la acest nivel. Analizele de sange realizate cu scopul depistarii virusurilor Herpes simple 1 sau Herpes simplex 2 contribuie la stabilirea unui diagnostic, desi nu intotdeauna ofera rezultate precise.

Testele de laborator specifice includ probele de cultura virala, reactia in lant a polimerazei pentru identificarea materialului genetic viral si folosirea anticorpilor ce combat herpesul genital cu scopul evidentierii virusului in probele recoltate.

Tratament

Avand in vedere ca virusul Herpes simplex poate ramane inactiv uneori chiar ani de zile, este indicat ca in cazul in care se suspecteaza expunerea la herpesul simplex sa se contacteze medicul specialist cat mai curand. In functie de fiecare caz in parte, acesta poate efectua un examen clinic al zonei genitale sau inghinale cu scopul de a descoperi prezenta veziculelor cu continut lichid, specifice acestei afectiuni. Pentru confirmarea prezentei virusului Herpes simplex, medicul specialist va preleva continutul lichid al veziculei pentru obtinerea unei probe de lichid, ce urmeaza sa fie testata prin metode de laborator.

Tratamentul pentru herpes genital presupune administrarea unei medicatii antivirale in primele cinci zile de la manifestarea simptomelor specifice acestei infectii virale. Scopul administrarii acestei medicatii este indepartarea durerii si impiedicarea raspandirii virusului Herpes simplex. Este foarte important ca medicul specialist sa fie informat daca pacienta este insarcinata, pentru ca acesta sa poata prescrie tratamentul in cunostinta de cauza, fara afectarea dezvoltarii ulterioare a fatului. De asemenea, medicul specialist va recomanda cativa pasi care pot fi respectati si acasa pentru ameliorarea durerii:

  • Aplicarea unor comprese reci pe zona unde au aparut veziculele, timp de 1 - 2 ore. Trebuie sa se evite aplicarea ghetii direct la nivelul pielii.
  • Aplicarea unor comprese reci cu ceai calmant la nivelul zonelor dureroase;
  • Efectuarea de dusuri reci;
  • Aplicarea unguentelor topice cu efecte calmante precum cele continatoare de lidocaina;
  • Efectuarea de bai caldute, in apa sarata;
  • Consumarea lichidelor din belsug, cu precadere a apei si a lichidelor usoare;
  • Purtarea unei lenjerii intime cat mai confortabile.

Desi odata contactat virusul Herpes simplex ramane la nivelul organismului toata viata, este foarte important sa se actioneze pentru tratarea acestuia inca de la primele semne de boala, pentru a evita instalarea complicatiilor si raspandirea acestuia.

La momentul actual nu exista tratamente care sa reuseasca sa indeparteze virusul Herpes simplex 2, insa medicii specialisti recomanda administrarea medicatiei antivirale de uz local sau oral, care poate scurta perioada de vindecare a leziunilor.

Pacientii care inregistreaza recidive frecvente sunt supusi tratamentelor antivirale cu Aciclovir, Famciclovir, Foscarnet sau Valaciclovir, cu o durata lunga de administrare pentru reprimarea recurentelor.

Medicii recomanda pacientilor cu herpes genital sa mentina regiunile afectate igienizate pentru evitarea raspandirii infectiei spre alte regiuni corporale, evitarea contactului cu zonele infectate, igienizarea mainilor in cazul atingerii zonelor afectate si evitarea contactelor sexuale din clipa in care incep sa se manifeste simptomele pana la incheierea perioadei de vindecare.

Este foarte importanta mentinerea curata si uscata a zonei afectate si evitarea gratajului si spargerii veziculelor. Respectarea unei igiene riguroase este esentiala in perioadele de manifestare agresiva a infectiei.

Totodata, pentru igienizarea zonelor infectate se recomanda evitarea utilizarii servetelelor umede care pot anula efectele medicamentelor aplicate local. Se recomanda folosirea doar a obiectelor de igiena personale si a propriei vesele.

Infectia cu virusul Herpes simplex 2 nu se poate vindeca, insa episoadele de reactivare simptomatice se pot controla prin intermediul medicatiei specifice.

Herpesul genital la femei si copii

Recurentele herpesurilor genitale inregistrate pe perioada sarcinii sunt asociate cu avorturile spontane, mortalitate neonatala sau prematuritate. Infectiile herpetice inregistrate la nou - nascuti produc afectarea functiei cerebrale a acestora si orbire. Totusi, exista posibilitatea ca femeile afectate de herpes genital sa dea nasterea unor bebelusi sanatosi. Aceste elemente variaza de la un caz la altul, motiv pentru care este bine sa se discute cu medicul specialist care va lua in calcul factorii individuali necesari pentru stabilirea unui prognostic.

Profilaxie

Masurile de protejare impotriva herpesului simplex tin de o igiena si de o disciplina personala elementara. Astfel, intretinerea relatiilor sexuale protejate poate feri nu numai de virusul Herpes simplex, cat si de alte boli din gama celor cu transmitere sexuala, precum si de sarcinile nedorite.

Masurile de preventie a infectiei cu virusul Herpes simplex 2 constau in urmatoarele:

  • Evitarea contactelor sexuale cu persoanele diagnosticate cu herpes genital;
  • Folosirea masurilor de protectie specifice pe durata contactelor sexuale, in asociere cu o crema spermicida continatoare de nonoxinol - 9;
  • Scaderea numarului de parteneri sexuali;
  • Respectarea tratamentelor medicamentoase antivirale poate scadea riscul de transmitere a afectiunii, insa nu il elimina in totalitate;
  • Riscul de transmitere al infectiei scade, de asemenea, in cazul folosirii concomitente a medicatiei antivirale si a metodelor de preventie amintite anterior.

Specialistii recomanda pacientilor afectati sa se informeze cat mai mult apropo de implicatiile acestei boli, fapt care contribuie la controlarea infectiei si la sporirea increderii de sine. Persoanele afectate de herpes genital pot avea o viata sexuala normala, insa folosind intotdeauna mijloacele de protectie specifice si informandu-si partenerul apropo de prezenta afectiunii. Femeile pot desfasura o sarcina in conditii normale in prezenta monitorizarii indeaproape a derularii acesteia de catre medicul specialist.

Antisepsia locala este suficienta pentru uscarea leziunilor minore si pentru combaterea suprainfectiilor, dar pentru prevenirea recidivelor se prescriu tratamente antivirale cu Aciclovir, agent foarte activ in cazul infectarii cu virus herpetic de tip 1 sau de tip 2 sau varicella zoster.

Comentarii

Buna. Va las adresa mea de email daca doriti sa vorbim despre tratamentul naturist pe care l-am urmat si cu ajutorul caruia am reusit sa am o viata normala. adrianaionescu10@yahoo.com