Termen cautat

Reproducerea, Sarcina, Dezvoltarea


Autor: cezara
Imagini

Sexualitatea are doua fatete. Fiziologic, ea este destinata asigurarii reproductiei. Ea are, de asemenea, aspecte emotionale si afective esentiale. Varsta inceperii vietii sexuale sau alegerea unui partener nu sunt legate doar de niste imperative fiziologice.Obiectul sexualitatii nu este decat rareori reproducerea. Viata sexuala debuteaza din prima copilarie. In timpul suptului, gura este un important instrument de obtinere a satisfactiei.Apoi, in timpul invatarii notiunilor de curatenie, interesul se deplaseaza spre zona anala, inainte de a trece spre organele genitale. La varsta adulta, o sexualitate satisfacatoare este resimtita ca o implinire.

Reproducerea nu este posibila decat in timpul unei anumite perioade a vietii. Fetele si baietii intra in perioada procreerii la pubertate. Aceasta se traduce prin modificari ale organelor genitale si prin capacitatea de a produce celule sexuale, gametii.
In timp ce toate celulele corpului poseda 23 de perechi de cromozomi, gametii au doar cate un exemplar unic al acestor 23 de cromozomi. Ei iau nastere din celule susa cu 46 de cromozomi care au suferit o diviziune deosebita, denumita meioza.La barbat, celulele susa ale spermatozoizilor raman adormite in testicule pana la pubertate. In aceasta perioada, debuteaza productia de spermatozoizi. Este un proces continuu, care se desfasoara pana la o varsta inaintata. La femeie, celulele susa ale ovulelor isi incep meioza chiar inainte de nastere, in timpul vietii embrionare. Dar maturizarea lor nu se va realiza decat mult mai tarziu, in momentul ovulatiei.

Incepand de la pubertate si pana la menopauza, se instaureaza ciclul menstrual, care dureaza aproximativ 28 de zile. La debutul unui ciclu, ovulul este adapostit intr-o cavitate mica, formata din cateva celule aplatizate: foliclulul. Acest folicul se maturizeaza si creste timp de 14 zile, la capatul carora se sparge si elibereaza ovulul, care este captat de trompa uterina. Dupa aceasta ovulatie, foliculul se transforma in corp galben: el secreta un hormon care provoaca ingrosarea mucoasei uterine in vederea intampinarii unui eventual ou. 14 zile mai tarziu, daca fecundarea nu a avut loc, acest cuib se detaseaza si este evacuat de menstruatie.
Pentru ca fecundarea sa se produca, trebuie ca raportul sexual sa aiba loc in momentul potrivit, adica in cele 48 de ore care preced ovulatia - spermatozoidul supravietuieste aproximativ doua zile in caile genitale feminine - sau in cele doua-trei care urmeaza dupa ea.

Din nefericire, ciclul menstrual nu este intotdeauna regulat. Este controlat de secretiile hormonale ale ovarelor, ele insele guvernate de alti hormoni produsi de hipofiza si hipotalamus. Cum aceste secretii ale hormonilor variaza in functie de stres sau de starea de sanatate, prevederea ovulatiei este dificila.Multe cupluri sunt afectate de probleme de sterilitate. La femeie, aceasta poate avea cauza anatomica, imuna sau biologica. Sterilitatea masculina este in general datorata absentei spermei sau spermatozoizilor, sau unor anomalii precum o lipsa de mobilitate a spermatozoizilor.

In momentul ejacularii sunt emisi de la 2 la 6 cm cubi de sperma, continand in jur de 250 milioane de spermatozoizi. Aceste minuscule celule au un cap umflat si un flagel lung care serveste propulsarii lor. Spermatozoizii ajung la colul uterin, traverseaza uterul si se angajeaza in trompe. Doar cateva sute de spermatozoizi ating ovulul si il inconjoara. Dintre acestia, doar unul singur ajunge sa-l penetreze.
Nucleele a doua celule fuzioneaza si dau nastere unei celule ou cu 46 de cromozomi; aceasta este fecundarea. Oul este supus apoi unei serii de diviziuni si migreaza spre uter. El se fixeaza in mucoasa uterina la aproximativ o saptamana dupa fecundare. Dupa noua luni se va naste copilul provenit din aceasta intalnire.

De la concepere la nastere sunt suficiente noua luni pentru ca o celula unica, rezultata din unirea dintre un ovul si un spermatozoid, sa genereze o fiinta umana completa. Aceasta perioada este bogata in evenimente. Corpul mamei sufera importante modificari pentru a adaposti viata.Transformarile embrionului sunt de-a dreptul spectaculoase.
Intarzierea menstruatiei este deseori primul semn care anunta o sarcina. Alte indici pot fi detectate foarte rapid: temperatura usor crescuta, greturi, chiar varsaturi, congestia sanilor, emotivitate excesiva, nevoia crescuta de somn sau modificari ale obiceiurilor alimentare... Sunt tot atatia indicatori ai modificarilor de activitate hormonala care insotesc sarcina.

Examenul ginecologic confirma diagnosticul. Uterul este moale, colul este violaceu, iar glera cervicala este absenta. In uter, embrionul creste rapid.
Trei saptamani dupa fecundare, se prezinta ca un buton legat prin cordonul ombilical de peretele unui "sac" umplut cu lichid amniotic. Butonul ia curand forma unui disc, in care se individualizeaza doua foite, apoi trei... In sfarsit, se realizeaza schita organelor. "Mugurii" bratelor si picioarelor sunt prezenti din a patra saptamana. La cinci saptamani dupa fecundare, inima bate! Si, la capatul a sapte saptamani, exista principalele organe.

La opt saptamani dupa conceptie, fata embrionului s-a umanizat, apar ochii si urechile, si exista toate organele: din embrion, devine fat. Nu masoara decat 30 de milimetri si mai are de strabatut un drum lung inainte de a se naste. In timpul vietii fetale, organele sale devin progresiv functionale.
Primele trei luni sunt uneori dezagreabile pentru mama. Cu toate ca e inca putin vizibila, sarcina se manifesta prin senzatii abdominale neobisnuite si chiar prin tulburari digestive sau nervoase care sunt expresia importantului efort interior care se realizeaza. Aceste simptome dispar in general in cel de al doilea trimestru de sarcina.

In timp ce uterul creste in volum, abdomenul se mareste si pielea de la nivelul sau se subtiaza. Apare uneori o linie verticala, inchisa la culoare, intre buric si simfiza pubiana. Pot aparea pete la nivelul fetei: este faimoasa masca de sarcina. Mama creste in greutate, iar sanii i se ingreuneaza.
Fatul isi urmeaza si el dezvoltarea. Misca, chiar daca la inceput ,miscarile sale sunt imperceptibile. Traieste experienta primelor senzatii: gusta lichidul amniotic si reactioneaza atunci cand se apasa pe burta mamei. Ii cresc parul si unghiile. Celulele nervoase se multiplica si creierul capata forma. Anumite organe, de exemplu rinichii, sunt la locul lor foarte devreme: fatul urineaza in lichidul amniotic! Sexul sau se diferentiaza de asemenea de la inceputul vietii sale.
In a cincea si a sasea luna, mica fiinta umana isi pune in functiune organele. Testeaza miscarile respiratorii, inghite... Cu certitudine, doarme mult cca 18 ore pe zi. Dar cand este treaz, face gimnastica!

La inceputul celui de al treilea trimestru de sarcina, fatul este foarte fragil. Sistemul nervos, data fiind complexitatea sa, continua sa se organizeze. In realitate, nu se va desavarsi decat la un anumit timp dupa nastere. Dar deja aude si este capabil sa vada.
Sarcina sa principala este de acum sa creasca in greutate. Alimentat de placenta, prin intermediul cordonului ombilical, el creste cu 250 grame pe saptamana in timpul celei de a opta luni. Locul incepe sa fie mai stramt si fatul se plaseaza in mod normal cu capul in jos. Deoarece apasa pe vezica, pe aparatul digestiv si pe diafragma, mama incepe sa simta des nevoia de ase urina, incepe sa aiba arsuri la nivelul stomacului sa gafaie repede. Se apropie de termen.

Cu putin timp inaintea nasterii, capul fatului se angajeaza in bazin si apar primele contractii uterine. Atunci cand devin ritmate, frecvente si dureroase, a inceput travaliul. Colul uterin se scurteaza si se dilata, sacul amniotic se rupe si lasa sa se scurga lichidul. Sub efectul contractiilor din ce in ce in ce mai dese si mai intense, fatul coboara, apoi este ajutat de moasa. Dupa ce nou-nascutul a iesit complet, este pus peste mama si cordonul este taiat. La scurt timp, placenta este extrasa. Nou-nascutul incepe o noua viata, in aer liber.
Pusa la punct la Glasgow de Ian Donald in 1958, ecografia a modificat considerabil conceptiile despre dezvoltarea fatului. In uter, fatul este vazut crescand, dezvoltandu-se, este surprins in timp ce isi suge degetul, se observa reactiile sale la sunetele vocilor familiare.

Ecografia, ca si radarul submarinului, inregistreaza reflectarea ultrasunetelor, care nu sunt percepute de urechea umana. Sonda este aplicata pe pielea unsa cu gel a burtii mamei. Semnalele sunt traduse in imagini si vizualizate pe ecran. Observatiile variaza in functie de varsta embrionului sau a fatului. La opt saptamani de amenoree(absenta menstruatiei mamei), poate fi poate fi masurat de la cap la fese si pot fi numarate pulsatiile inimii. Doua saptamani mai tarziu, se disting capul si membrele. Craniul si coloana vertebrala sunt perfect vizibile la doua-zeci de saptamani...
De-a lungul sarcinii, poate fi astfel supravegheata cresterea scheletului si a cutiei craniene, ca si a maturizarii organelor. Se practica uneori examene complementare, cum ar fi amniocenteza, o punctie a lichidului amniotic in care se gaseste fatul, care permite in special examene genetice.
Se stie acum ca fatul nu este o fiinta vegetativa. El se misca, inghite, aude, reactioneaza. Ce simte exact ramane un mister.

Un individ se formeaza de la concepere pana la moartea sa, dar unele etape sunt mai fecunde in transformari decat altele. Prima copilarie este perioada principalelor achizitii; cativa ani mai tarziu intervine pubertatea, care anunta viitoarele intrare in varsta adulta. Curand, cresterea se incheie. Debuteaza atunci o lunga perioada in timpul careia corpul se modifica putin: principalele transformari sunt datorate imbatranirii, uzurii organismului.
Dezvoltarea nou-nascutului este etapa cea mai spectaculoasa. In multe privinte, acesta seamana cu un adult in miniatura. Era totusi considerat, inainte, ca o fiinta vegetativa, ocupata doar sa manance si sa doarma. Astazi, ii sunt recunoscute competente formidabile si personalitatea.

De la nastere, dezvoltarea micii fiinte se face pe planuri diferite. Cresterea inceputa in uter continua. Ea este comandata in special de hormoni hipofizari de crestere si necesita o alimentatie echilibrata. Aportul de produse lactate, la sugar, ramane esential pentru a permite o buna dezvoltare a tesuturilor osoase.

Toti muschii si organele isi maresc dimensiunile. Ochii, de exemplu, cresc cu 30% in timpul primelor cinci ani ale vietii. Aceste transformari sunt in principal de ordin cantitativ. Doar sistemul nervos sufera modificari functionale notabile. Pana la varsta de doi ani, greutatea creierului creste rapid; tesuturile de sustinere se dezvolta si se stabilesc nenumarate conexiuni nervoase. Neuronii capata, de asemenea, o teaca de mielina, substanta care le amelioreaza performantele in materie de conducere a influxului nervos.

Paralele cu aceasta maturizare, o serie de deprinderi completeaza dezvoltarea psihomotorie a bebelusului. La doua luni, sugarul surade si isi tine capul; la patru luni, capata constiinta de sine. Pe la un an, bebelusul incepe sa mearga, se conformeaza unor instructiuni simple, tine obiecte intre police si index, pronunta primele cuvinte. Stapanirea propriului corp si a limbajului nu vor inceta sa progreseze.

Patrimoniul nostru genetic cuprinde informatiile care asigura buna desfasurare a acestor actiuni de invatare. Copilul isi construieste personalitatea si inteligenta in interactiune cu anturajul sau.
Dupa varsta de doi ani, ei isi perfectioneaza motricitatea, limbajul, capacitatea de a rationa si incepe sa integreze regulile sociale. Cresterea va continua pana la adolescenta.

Pubertatea este o etapa fundamentala care va declansa trecerea la adolescenta. Aceasta perioada este caracterizata prin dezvoltarea caracterelor sexuale secundare si printr-o accelerare a cresterii, care apare spre 12 ani la fete si spre 14 ani sa baieti. Ea este insotita de modificari morfologice ale organelor genitale si ale organelor genitale si ale aspectului general: pilozitatea, musculatura, glasul gros la baieti, sanii la fete etc.
La iesirea din aceasta perioada a "crizei adolescentei", se intra in varsta adulta. Corpul incepe deja sa fie uzat, intr-o maniera imperceptibila. Atunci cand esti in plina "floare a varstei", nu acorzi deloc atentie acestui fapt, cu atat mai mult cu cat perioada este deseori bogata pe plan afectiv si social. Variatii ale greutatii, aparitia primelor riduri sau a primelor fire de par alb indica totusi ca organismul imbatraneste.

Imbatranirea este un proces normal care afecteaza atat celulele cat si organele si tesuturile. Biologic, specia umana pare programata pentru a trai aproape 120 de ani. Totusi speranta medie de viata este mult mai scazuta decat aceasta cifra. Pe langa modul de viata, factorii ereditari explica inegalitatile in ceea ce priveste speranta de viata.
Cu varsta, anumite functii, cum ar fi vederea sau auzul se altereaza si capacitatea lor scade. Afectiunile aparatului cardio-vascular sau ale aparatului locomotor devin mai frecvente. La femeie, rarefactia tesutului osos se accentueaza dupa menopauza.

Persoanele varstnice sunt tinta unor boli tipice de uzura a organismului. Unele forme de cancer, de exemplu, sunt legate de incapacitatea crescanda a organismului de a interveni in alterarile care apar din ce in ce mai frecvent. Totusi, datorita progreselor medicinei, multi pot spera astazi sa atinga o varsta avansata, sa profite cu serenitate de timpul liber pe care il ofera pensia. Si pana in ultimele momente ale vietii, personalitatea se poate imbogati.