Termen cautat

Sistemul reproducator masculin


Imagini

Sistemul reproducator masculin este alcatuit din testicule, epididim, ducte eferente, vezicule seminale, duct ejaculator si penis.

Testicolul produce testosteron – 5g/zi într-o manieră inegală, inconstantă şi pulsatilă, testosteronul şi producţia de spermă scazand odată cu vârsta.

Testicolul este un organ ovoid, format din lobi separaţi de septuri, fiind invelit de albuginee. Temperatura este cu 2-4 C mai mică decât normal. Aici are loc spermatogeneza.

Epididimul - Pasajul spermei prin epididim produce modificări esenţiale.

Funcţiile epididimului:

  • Transportul spermei;
  • Depozitarea spermei;
  • Maturarea;
  • Capacitatea de fertilizare;
  • Schimbări biochimice.

Funcţiile epididimului sunt reglate hormonal (tiroidă şi PHT) şi sunt influenţate de temperatură.

Ductul deferent este un organ tubular( 30 – 35 cm), începe de la coada epididimului şi se varsă în ductul ejaculator.

Funcţiile ductului deferent:

  • Transportul spermei
  • Depozit

Veziculele seminale şi ductul ejaculator.

Veziculele seminale sunt situate posterior de prostată şi de vezica urinară. Ductul ejaculator pleacă de la veziculele seminale, traversează prostata şi se deschide în uretra prostatică. Funcţionează asemănător cu vezica urinară şi uretra, insa face parte din sistemul reproducator masculin. Veziculele seminale sproduc peste 80% din lichidul seminal.

Spermatozoidul – este o maşină metabolică şi genetică, fiind format din cap, gât, corp şi coadă. Se deplasează în linie dreaptă şi nu în cercuri, mişcarea fiind crescută în mediul neutru sau uşor alcalin (spermatozoizii mor în mediul acid). Spermatozoizii trăiesc 1-2 zile în tractul genital feminin si işi menţin fertilitate o lună.

Penisul este format din doi corpi cavernoşi şi un corp spongios, fiind invelit în tunica albuginee, parte din sistemul reproducator masculin. În stare flască, sângele difuzează din sinusoidele centrale în cele periferice şi are presiune similară cu cea din vene. În erecţie, întoarcerea rapidă a sângelui arterial atât în sinusoidele centrale cât şi periferice face ca presiunea să fie egală cu cea din patul arterial.

Mecanismele erecţiei

În procesul erecţiei sunt implicate:

  • ţesutul erectil (copii cavernoşi)
  • muşchiul neted din pereţii arteriolelor

În repaus muşchiul neted este tonic. In timpul stimularii sexuale in sistemul reproducator masculin se produce eliberarea neurotransmiţători care produc relaxarea muşchiului neted.

  • Dilatarea arteriolelor şi arterelor
  • Blocarea fluxului de sânge prin extinderea sinusoidelor
  • Compresia plexului venos din tunica albuginee şi sinusoidele periferice
  • Întinderea tunicii albuginee cu ocluzia venoasă între fibrele acesteia
  • Creşterea presiunii întracavernoase - faza completă de penis erect
  • Contracţia muşchilor ischio cavernoşi faza erectă regidă
  • Corpul spongios şi gland

Presiunea în corpul spongios şi gland e la jumătate din cea din corpii cavernoşi. În faza de erecţie completă complesia venoasă duce la tumefierea glandului (în această fază glandul şi corpul spongios funcţionează ca un enorm şunt arterio-venos). În faza de erecţie rigidă muşchii ischiocavernoşi şi bulbocavernoşi le comprimă venele cresând presiunea.

Erecţia are 4 faze:

  1. faza excitaţiei
  2. faza de platou
  3. faza de orgasm
  4. faza rezoluţiei

Neurofiziologia erecţiei

Inervaţia parasimpatică prezinta un rol principal în iniţierea erecţiei:

  • Sistemul nervos central sub acţiunea stimulilor erotici generează impulsuri la centrii reflexogeni parasimpatici ai erecţiei S1-S4.
  • Nervii parasimpatici împreună cu fibrele simpatice din prexul hipogastric superior formează plexul hipogastric inferior şi se continuă cu nervii cavernoşi.

Inervaţia simpatică are rol în inhibarea erecţiei.

Impulsuri anti-erectile ajung la T11-T12, L1-L2 de unde pleacă pe calea plexului hipogastric superior, apoi inferior către corpii cavernoşi.

Produce vasocontricţia vaselor artiolelor peniene contractilitaea muşchiului trabecular, decompresia venelor emisare şi dranajul venos al spaţiilor lacunare.

Coagularea şi lichefierea spermei

  1. În 5 minute după ejaculare sperma se coagulează, formandu-se un gel semisolid;
  2. După încă 5-20 de minute cheagul se lichefiază spontan devenind un lichid vâscos;
  3. Factorii ce influenţează coagularea sângelui nu reglează vâscozitatea spermei;
  4. Fluidul prostatic are activitate fibrinolitică;

Enzimele implicate în procesul lichefierii:

  • Activatori de plasminogeni;
  • PSA.

Plasma seminală coagulează şi se lichefiază sub control enzimatic, dar scopul acestui proces biologic nu este cunoscut.

Hipotalamusul produce hormonul eliberator al gonadotropinelor (GnRH) care stimulează secreţia hormonului luteizant(LH) si al hormonulului de stimulare foliculara(FSH) din glanda pituitară.

Glanda putuitară anterioră producând hormon luteizant si hormon de stimulare foliculare acţionează pe gonade astfel:

  • stimulează creşterea tubilor seminiferi.
  • iniţiază spermatogeneza la pubertate.

Hormonul de stimulare foliculara (FSH) stimulează producţia de spermă.