Termen cautat

Disfunctia orgasmica


Imagini

TERMINOLOGIE

Disfunctia orgasmica desemneaza inhibarea fazei orgasmice, in cazul femeilor, din cadrul ciclului sexual normal. Afectiunea se imparte in doua categorii principale:

  1. Disfunctie primara/anorgasmie: este vorba despre aceasta atunci cand femeia nu a experimentat niciodata un orgasm, indiferent ce metoda de stimulare a folosit (cauzele acestui tip de disfunctie sunt unele de natura genetica).
  2. Disfunctie secundara: este vorba de cazul in care femeia a avut antecedente in ceea ce priveste orgasmul (acesta fiind obtinut prin intermediul masturbarii sau in cadrul unui act sexual), insa, in prezent femeia a devenit non-orgasmica (cauzele, in acest caz, au survenit pe parcursul timpului).

Exista specialisti in acest domeniu care sustin existenta si a unei a treia categorii, si anume disfunctia orgasmica situationala: aceasta se refera la cazul in care femeia a experiemntat orgasmul, insa niciodata in cadrul unui act sexual normal, ci doar cu ajutorul masturbarii sau prin intermediul stimularii de catre partenerul sau.

Inainte de anul 1970, denumirea de disfunctie orgasmica a fost asociata cu termenul de frigiditate, termen care descrie dezinteresul femeilor in ceea ce priveste actul sexual si lipsa totala a orgasmului de-a lungul vremii. In prezent, specialistii in domeniu considera aceasta identificare de termeni ca fiind nepotrivita, folosind cele doua terminologii cu o mai mare prudenta decat se intampla in trecut.

CAUZE, FACTORI DE RISC SI INCIDENTA

Se pare ca disfuctia orgasmica a ajuns sa carcaterizeze aproximativ 10-15% dintre persoanele de sex feminin. In urma mai multor sondaje de opinie s-a concluzionat ca circa 35-50% dintre femei au capacitatea de a atinge orgasmul doar ocazional si, mai mult, nu sunt multumite din punct de vedere al intensitatii acestuia.

Una dintre cauzele cele mai importante ale disfunctiei orgasmice este la nivel psihologic si este reprezentata de anxietatea care se asociaza performantelor sexuale.

Exista si o larga paleta de medicamente care au drept efecte niste reactii secundare ce pot aduce cu sine diminuarea reactivitatii sexuale, in mod deosebit, atingerea orgasmului. Acestea includ antidepresivele, o clasa de medicamente care poate determina foarte frecvent intarzierea sau chiar absenta orgasmului, totodata, diminuarea intensitatii acestuia, atat in cazul femeilor, cat si in ceea ce priveste persoanele de sex masculin. Efecte asemenatoare au mai fost intalnite in cazul consumului abuziv de alcool.

Exista si cateva probleme medicale care au legatura cu plexurile nervoase pelvine, reprezentand, de asemenea, niste factori care contribuie foarte mult la dezvoltarea acestui tip de patologie: neuropatia diabetica, scleroza multipla sau anumite leziuni la nivelul maduveni spinarii. Afectiunile de natura endocrina si bolile cronice pot, de asemenea, interfera cu sanatatea organismului si cu interesul pe care un pacient il manifesta legat de relatiile sexuale.

Atitudinile negative legate de sex care au survenit ca urmari ale unor traume psihoactive suferite in perioada copilariei pot, de asemenea, juca un rol inhibitor in felul in care se raspunde de catre pacienti la stimilarile sexuale. Astfel, in cazul in care a avut loc un episod de abuz pe care femeia nu a avut capacitatea sa il depaseasca, rezultatul va fi aparitia acestui tip de disfunctie sexuala.

In cazul in care o femeie a fost capabila sa ajunga la orgasm in cadrul unor contacte sexuale, intr-un mod regulat, insa, in momentul in care aceasta se prezinta la medicul terapeut, acest lucru nu se mai intampla, este posibil ca problema sa fie una de tip afectiv. Astfel, poate fi vorba despre nivelul la care femeia a ajuns sa fie implicata in relatie, latura aceasta emotionala a unei relatii avand capacitatea de a influenta foarte mult dorinta si atractia din punct de vedere sexual.

In ceea ce priveste disfunctia orgasmica secundara, aceasta poate surveni din cauza monotoniei in cuplu si din cauza rutinei care s-a instalat in cadrul actelor sexuale. De cele mai multe ori, datorita jenei sau a timiditatii, femeile nu isi exprima in mod sincer, deschis si direct nemultumirile sau dorintele in ceea ce priveste actul sexual. Acest lucru se intampla indiferent ca este vorba despre  tipul de stimulare sexuala pe care si-l doresc intr-un anumit moment sau despre o sincronizare cu excitatia sau cu orgasmul partenerului lor. Insa astfel de sentimente de retinere vor avea ca urmare diminuarea pana la disparitie a placerii care ar trebui sa insoteasca actul sexual.

Important de retinut !

Cele mai frecvente cauze ale aparitiei disfunctiei orgasmice includ: experiente sexuale traumatizante, atitudinile negative vizavi de sexualitate sau de nuditate, diferite conceptii de natura religioasa, neincrederea in partener si starile depresive.

PREVENIREA DISFUNCTIEI ORGASMICE

O educatie sexuala riguroasa si corecta are capacitatea de a diminua aparitia unor astfel de probleme sexuale. Educatia sexuala ar trebui sa se axeze asupra aspectelor care includ urmatoarele: stimularea de tip sexual, pragurile de atingere a excitatiei si metodele de recunoasterii a orgasmului. O multime de specialisti considera, de asemenea, ca este extrem de important ca, in vederea atingerii orgasmului, ambii parteneri sa isi cunoasca metodele favorite pentru atingerea unui nivel maxim de excitatie, acest lucru putand fi realizat numai prin masturbare/autostimulare.

Este esential ca partenerii sa inteleaga cat de importanta este comunicarea tuturor dorintelor sexuale si indrumarea, in timpul actului sexual, indrumare care trebuie sa fie reciproca, prin cuvinte sau gesturi. Astfel este usor ca excitatia maxima sa fie atinsa si cuplurile care vor urma aceste sfaturi se vor confrunta cu probleme de natura sexuala mult mai rar.

Expertii mai tin sa precizeze faptul ca atingerea orgasmelor nu tine de vreo capacitate de concentrare asupra acestora sau de vointa, si mai mult, cu cat o femeie se va concentra mai mult la aceasta faza a actului sexual, cu atat sansele ca ea sa survina sunt mai slabe, fapt datorat stresului in legatura cu acest lucru.

SEMNE SI SIMTOME ALE DISFUNCTIEI ORGASMICE

Semnul care subliniaza existenta disfunctiei orgasmice este incapacitatea sustinuta care se repeta periodic de a atinge orgasmul in cadrul unui act sexual normal sau in cadrul oricarei forme de stimulare sexuala.

Cand are loc consultul clinic, nimic patologic nu se va observa de catre specialist, iar anamneza efectuata de medic ar trebui sa lamureasca elemente precum tratatmente pe care pacienta si le administreaza in cazul vreunei patologii, mai ales daca este vorba despre tratamente cu antidepresive. In astfel de cazuri, pacientele sunt indrumate spre un sexolog, fiindca acesta este specializat in diagnosticarea corecta a cauzelor prezentei disfunctiei orgasmice. Sexologul va putea apoi prescrie pentru fiecare cuplu cate o schema de tratament, in urma depistarii factorilor care au generat afectiunea.

TRATAMENT

Tratamentul disfunctiei orgasmice are in vedere atat o posibila patologie fizica prezenta, cat si probleme de natura emotionala cu care femeia este posibil sa aiba de-a face. Se intampla ca aceasta situatie clinica sa poata avea o rezolvare de natura medicala, astfel: prin intermediul utilizarii unor creme vaginale care au continutul bazat pe estrogeni sau cu ajutorul unor lubrifianti speciali, ori prin modificarea medicatiei antidepresive administrata de catre pacienta. De cele mai multe ori, insa, tratamentul afectiunii va fi unul de natura psihologica, adresandu-se atat pacientei, cat si partenerului de viata al acesteia.

Este important de retinut faptul ca o etapa foarte importanta a tratamentului este reprezentata de educatia sexuala care se bazeaza pe principiile descrise mai sus si de incercarea de eliminare a stresului sau a starii de anxietate care este posibil sa insoteasca actele sexuale.

Tratamentul va avea drept obiectiv principal obtinerea orgasmului, indiferent de tipul de stimulare sexuala la care se recurge.

Tratamentul medicamentos

Daca disfunctia orgasmica apare din cauza unei probleme de natura medicala care este precisa si diagnosticata in mod cert de catre medicul specialist, tratamentul se va administra in vederea eliminarii acesteia. Metodele terapeutice pot sa includa, in acest caz:

  • ajustarea dozelor unor medicamente pe care si le administreaza pacienta sau chiar inlocuirea acestora cu altele care au mult mai putin efecte adverse privind functia sexuala
  • un eventual tratament pentru posibile probleme de natura endocrina, de pilda, patologia tiroidiana
  • o reevaluare privind tratamentul anxiolitic sau antidepresiv, in cazul in care pacienta urmeaza o astfel de medicatie

Tratamentul non-medicamentos

Partea aceasta a terapiei este bazata, de regula, pe comunicarea partenerilor si pe descoperirea acelor stimuli care pot produce excitatia.

Exista foarte multe femei care pot atinge orgasmul numai cu ajutorul stimularii clitoridiene, asadar, daca, in cadrul actului sexual, nu va fi neglijat acest aspect, ci dimpotriva, se va insista pe el, problema are putea sa aiba o rezolvare usoara.

In cazul in care lipsa de orgasm nu poate fi rezolvata nici in acest fel, expertii recomanda pacientelor autostimularea/masturbarea, mai ales in lipsa partenerului, deoarece aceasta activitate poate cauza, de multe ori, stanjeneala sau anumite inhibitii daca si partenerul este prezent. Masturbarea are capacitatea de a familiariza femeia cu metoda de stimulare cea mai excitanta, fiind un bun adjuvant in descoperirea pragului care este necesar pentru atingerea orgasmului. In schimb, medicii specialisti nu vor recomanda pacientelor care sufera de anorgasmie sa utilizeze vibratoarele, mai ales in cazul in care relatia acestora cu partenerul lor este abia la inceput. Utilizarea unor astfel de jucarii erotice ar putea sa creeze un anume disconfort si ar putea conduce la o agravare a problemelor.

Ca solutie pentru disfunctia orgasmica mai exista si terapia de cuplu, in cadrul careia expertii vor recomanda pentru parteneri o suita de exercitii care au drept scop reducerea anxietatii si a starii de stress legate de acetele sexuale. Totodata, se urmareaste imbunatatirea comunicarii dintre parteneri si sporirea creativitatii in materie de sex.

Aceasta serie de exercitii vor sprijini femeia pentru ca, treptat, sa se poata simti indeajuns de confortabil incat sa poata ajunge la orgasm alaturi de partenerul sau.

In ceea ce priveste disfunctia orgasmica secundara, aceasta va avea o abordare terapeutica similara, desi, in cazul problemei de aceasta natura, masturbarea nu este solutia care va reprezenta o componenta esentiala a terapiei sau una care sa fie foarte frecvent utilizata. In cazul prezentei disfunctiei secundare, in primul rand, se urmareste stabilirea gradului de implicare in relatie a celor doi parteneri si cat de mare este legatura afectiva dintre ei. Terapia va fi, astfel, concentrata pe o dechidere a comunicarii dintre cei doi parteneri.

Pentru ca tratamentul sa poata fi unul de o eficienta maxima, expertul va trebui sa stabileasca daca, pe langa aceasta disfunctie, mai exista si probleme legate de libidou, ori chiar si alte disfunctii de natura sexuala. In cazuri mai rare care sunt mai complicate sau de-a dreptul refractare la toate gesturile terapeutice enumerate anterior, expertii mai apeleaza, in prezent, si la metoda hipnozei. Hipnoza are drept scop stabilirea unei posibile existente a unor conflicte care au fost refulate adanc in subconstient si care afecteaza activitatea sexuala a pacientei. Prin intermediul hipnozei, i se mai poate induce pacientei o anume stare de siguranta si se poate diminua sentimentul de anxietate, toate acestea ajutand pacienta in ceea ce priveste descoperirea si acceptarea propriei sexualitati.

In ziua de azi, exista si foarte multe centre pentru terapie in grup care se axeaza pe astfel de probleme, niste locuri in care femeile pot fi ajutate sa depaseasca aspectele implicate de disfunctia orgasmica.

Alte recomandari ale specialistilor in vederea rezolvarii problemelor mai includ urmatoarele:

  • efectuarea, in fiecare zi, a exercitiilor de tip Kegel, in vederea intaririi musculaturii din zona planseului pelvin, acest lucru putand ajuta pacientele care manifesta disfunctie orgasmica
  • adoptarea unui trai sanatos: femeile cu astfel de probleme sunt sfatuite sa ocoleasca consumul de alcool in exces, fiindca acesta este responsabil de scaderea considerabila a reactivitatii sexuale; se mai recomanda sistarea sau macar limitarea fumatului, avand in vedere faptul ca tutunul afecteaza functionarea optima a sistemului circulator, iar fluxul de sange va fi mult diminuat catre toate organele sau tesuturile, inclusiv catre organele genitale si este de retinut faptul ca fluxul sanguin redus va provoca la randul sau un raspuns sexual mult diminuat

COMPLICATII ALE DISFUNCTIEI ORGASMICE SI PRONOSTIC

Pentru disfunctia orgasmica, rata de succes in ceea ce priveste tratamentele este una destul de variabila, fiind necesar sa fie luate in considerare metoda de tratament care este aleasa de medicul expert si tipul de disfunctie de care sufera pacienta.

Astfel, in cazul pacientelor cu disfunctii orgasmice cauzate de o conditie organica, tratamentul afectiunii de baza va putea rezolva si problema disfunctiei. Pentru femeile care se confrunta cu disfunctia orgasmica ce are drept cauze niste probleme de natura psiho-afectiva, vor fi recomandate exercitiile speciale in vederea stimularii sexuale, alaturi de practicarea tehnicilor pentru reducerea anxietatii si a stresului, ambele asociate actului sexual.

Pronosticul este mult mai favorabil in cazul pecientelor mai tinere care sunt implicate intr-o relatie stabila si bazata pe sentimente puternice, ele fiind, de asemenea, stabile din punct de vedere al emotiilor.

Daca disfunctia orgasmica ramane netratata, aceasta poate provoca diminuarea libidoului pana in momentul in care actul sexual va fi evitat in totalitate si de fiecare data, lucruri cauzatoare de probleme serioase in cadrul unui cuplu.