Term

Pierderea cunostintei


Pierderea cunostintei poate fi descrisa ca o rupere a contactului cu mediul exterior. Pierderea cunostintei poate fi totala sau partiala, treptata sau brusca si poate avea durata variabila de la cateva secunde pana la cateva ore. Pierderea cunostintei este numita si sincopa in cazul in care se instaleaza brusc si are o durata scurta. In cazul in care durata acesteia este mai lunga se discuta despre starea de coma. Cauzele pierderii cunostintei pot fi tulburarile functionale cerebrale determinate de factori de natura neurologica sau cardiovasculara. Factorii cardiovasculari ce pot induce pierderea cunostintei sunt reprezentati in primul rand de sincopa vasovagala cae implica o hiperactivitate a sistemului nervos parasimpatic la nivelul cordului si asupra vaselor de sange. Aceasta poate durveni in ortostatism sau in pozitie de sezut, in conditii de stres, are caracter benign in general si nu implica necesitatea instituirii unui tratament. Hipotensiunea ortostatica este frecvent inregistrata si implica caderea presiunii arteriale in momentul trecerii la pozitia de ortostatism sau in urma unei stationari prelungite in picioare. Uneori, responsabile de pierderea cunostintei pot fi si administrarea unor medicamente sau micsorarea volumului sanguin in caz de deshidratare. Tulburarile de ritm sau de conductie cardiaca, cardiopatiile, hemoragiile meningeene, accidentele vasculare cerebrale, sicopa sinocarotidiana pot de asemenea induce pierderea cunostintei, insa sunt inregistrate mai rar. Factorii neurologici ce pot induce pierderea cunostintei pot fi crizele de epilepsie, intoxicatiile, meningita, ictusul laringean sau tulburarile metabolice precum hipoglicemia.