Term

Stridor


Sub denumirea de stridor se face referire la suntele anormale, ascutite, de tonalitate inalta, muzicala, care se aud cel mai bine in momentul inspiratiei. Stridorul poate fi determinat de obstructionarea sau de ingustarea cailor aeriene superioare reprezentate de cavitatea nazala, cavitatea bucala, sinusuri etmoidale, frontale, maxilare si sfenoidale, trahee, laringe si bronhii. Intensitatea stridorului variaza in functie de localizarea obstructiei si este auzit in special in momentul inspiratiei, insa poate fi depistat si in cursul expiratiei. Stridorul afecteaza in special copiii si este determinat de laringomalacie, stenoza subglotica, hemangioame subglotice, inele vasculare, crup, epiglotita, bronsita, amigdalite severe, abcese retrofaringiene sau de diverse cauze traumatice. Factorii traumatici ce pot determina aparitia stridorului pot fi corpii straini localizati la nivelul urechilor, nasului si tractului respirator, fracturile cervicale sau inghitirea unor substante toxice ce pot determina disctructii la nivelul cailor aeriene. Alte cauze determinante de stridor pot fi reactiile alergice, testele diagnostice precum laringoscopia sau bronhoscopia, interventiile chirurgicale efectuate la nivelul gatului, intubatia prelungita sau formatiunile neoplazice de la nivelul corzilor vocale.

Nu au fost gasite boli cu simptomul selectat.