Term

Surditate


Surditatea sau pierderea auzului consta intr-o incapacitate partiala sau totala de a auzi. Surditatea poate avea caracter unilateral sau bilateral, poate fi congenitala sau dobandita. Surditatea dobandita poate avea natura genetica sau se poate datora suferirii unor leziuni la nivelul urechii. De asemenea, surditatea congenitala poate fi genetica sau nu, poate fi asociata cu aparitia unor suvite albe de par si poate fi determinata de sindromul Waardenburg. Mai mult de jumatate dintre cazurile de surditate congenitala inregistrate sunt ereditare, insa aceasta se poate datora si unor conditii medicale sau unor infectii suferite de mama pe parcursul sarcinii, precum infectia rubeolica. Surditatea implica pierderea treptata a auzului sunetelor cu frecvente inalte, pierderea capacitatii de a auzi normal si observarea de tiuituri sau tinitus. Persoanele afectate de surditate evita sa participe la conversatii, asculta radioul sau televizorul la volum maxim si cer in mod frecvent persoanelor din jur sa repete ceea ce au spus. Surditatea poate fi indusa de boala Meniere, meningita, rujeola, oreion, boli autoimune, presbiacuzie, lezionarea filetelor nervoase datorita sifilisului, nasterile premature, tumorile nervoase, scleroza multipla, accidentele vasculare cerebrale, toxicitatea medicamentoasa, substante ototoxice, dopuri de cerumen, otita medie, adenoidita cronica, otoscleroza, ereditate, traumatisme, infectii otice, infectia HIV sau infectia cu Chlamydia transmisa de la mama la fat. De asemenea, sindromul de alcoolism fetal si expunerea prelungita la zgomote intense poate induce surditatea.