Termen cautat
Tip stire
E.g., 12/15/2019
Data stire

VIRUSUL ZIKA Cinci intrebari despre Zika care nu au primit inca raspunsuri clare


Autor: elena

Mai mult de zece echipe de cercetare lucrează în prezent, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la dezvoltarea unui vaccin împotriva virusului Zika, un virus apărut parcă de nicăieri pentru a deveni deodată "inamicul de temut" al femeilor gravide.

Întreaga cavalcadă mediatică cu privire la acest virus nu a făcut decât să evidenţieze o serie de întrebări despre acest virus, rămase deocamdată fără răspuns.

Dacă până la apariţia pe piaţă a unui vaccin va mai trece timp, probabil câţiva ani, cercetătorii din domeniul medical trebuie să răspundă până atunci întrebărilor concrete cu privire la posibila legătură dintre Zika şi microcefalie sau sindromul Guillaine-Barré.

Într-un material pe această temă Live Science a grupat cele mai importante cinci întrebări despre acest misterios virus şi a discutat cu experţi pentru a afla posibilele răspunsuri.

Este virusul Zika responsabil în mod direct de cazurile de microcefalie şi de sindrom Guillain-Barré?

Poate întrebarea care are nevoie cel mai rapid de un răspuns este cea legată de posibila legătură cauzală dintre virusul Zika şi cazurile de copii născuţi cu microcefalie sau suferind de sindromul Guillain-Barré.

Microcefalia este o afecţiune foarte rară, iar o frecvenţă uşor mai ridicată de cazuri la copii din Brazilia a dus la asocierea sa cu zonele în care se răspândeşte virusul Zika.

Prezenţa virusului Zika în fluidul amniotic (lichid care apară embrionul, eliminându-se înainte de naştere) în câteva dintre cazuri indică faptul că mamele erau infectate cu acest virus care se pare că a intrat în contact şi cu fetusul.

În mod similar, tot în regiunile considerate focare de infecţie cu Zika din Brazilia au fost înregistrate creşteri ale cazurilor de îmbolnăvire de sindromul Guillaine-Barré, o afecţiune neurologică foarte rară care poate duce la paralizia aproape completă a organismului în situaţii extreme.

În data de 10 februarie a fost dat publicităţii un raport al Centrului american pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention - CDC) care descria patru cazuri - doi copii născuţi cu microcefalie şi doi fetuşi avortaţi prematur - ce prezentau urme ale infecţiei cu Zika în creier şi placentă - cea mai puternică dovadă de până acum a unei conexiuni dintre virus şi microcefalie.

Însă oamenii de ştiinţă nu au descoperit încă dovada directă, incontestabilă a faptului că infecţia cu Zika produce microcefalie sau sindromul Guillain-Barré, iar cele patru cazuri pot fi nişte coincidenţe, conform lui Nicholas Jackson, şeful departamentului de cercetare pentru vaccinuri de la Sanofi Pasteur, una dintre companiile care lucrează la un vaccin anti-Zika.

'Este extrem de important să confirmăm această asociere potenţială. Şi mai este un lucru foarte important care are legătură cu acest lucru: Dacă te contaminezi cu Zika şi nu prezinţi simptomele - doar 1 din 5 oameni infectaţi cu acest virus ajung să raporteze simptome precum stări febrile uşoare - atunci riscul de apariţie a unor astfel de complicaţii la copii mai este oare prezent? Acestea sunt nişte întrebări fundamentale cu privire la acest virus pe care trebuie să le înţelegem", a comentat Nicholas Jackson.

Cum ar putea fi diagnosticaţi rapid oamenii infectaţi cu Zika?

Posibila legătură între Zika şi astfel de afecţiuni neurologice conduce la problema diagnosticării rapide a infecţiei.

'Aproximativ 80% dintre oamenii infectaţi cu Zika sunt asimptomatici", precizează Dr. Robert Glatter, medic de urgenţă la spitalul Lenox Hill din New York.

'Dintre cei 20% care prezintă simptome, acestea sunt de obicei uşoare - febră, eritem, dureri musculare şi de cap, dureri de articulaţii - toate simptome nespecifice (care se pot manifesta într-un număr mare de boli). Aceasta este o problemă greu de rezolvat şi face ca infecţia cu Zika să fie dificil de diagnosticat", conform lui Glatter.

Cum ar putea autorităţile sanitare să ţină sub control un virus atât de greu de identificat?

Dr. Robert Glatter este co-autor al unui raport publicat recent în revista Harvard Business Review prin care recomandă o serie de strategii de luptă împotriva Zika ce sunt inspirate de acţiunile întreprinse recent împotriva epidemiei de Ebola din Africa Occidentală.

În cazul Ebola, folosirea aşa-numitor teste de diagnostic rapid (RDT) a permis identificarea rapidă a persoanelor infectate după analiza unei singure picături de sânge, chiar şi de către personal medical necalificat.

Sistemul RDT analiza direct sângele suspectului căutând o anumită antigenă - o proteină produsă chiar de respectivul virus - a cărei prezenţă confirmă infectarea.

Obţinerea şi distribuirea unor astfel de "kituri de teren" în zonele cunoscute drept focare Zika reprezintă soluţia optimă pentru a păstra sub control răspândirea infecţiei.

'În prezent se lucrează în ritm susţinut, în special în cadrul CDC, pentru a obţine un astfel de kit de detecţie", conform lui Glatter care recunoaşte însă că virusul Zika are anumite caracteristici care îngreunează foarte mult obţinerea unor astfel de teste de diagnosticare rapidă.

"Problema principală este că (acest virus) se modifică rapid. Sunt câteva proteine virale care au abilitatea de a suferi mutaţii, astfel încât depistarea unei anumite proteine-antigenă printr-un kit de diagnosticare se dovedeşte o adevărată provocare", a mai precizat el.

În plus, similarităţile dintre Zika şi alte corpuri virale din familia sa complică, de asemenea, procesul de diagnoză, explică şi Alan Barrett, directorul Centrului Sealy pentru Dezvoltarea Vaccinurilor din Texas.

Zika face parte din familia flavivirusurilor, ceea ce înseamnă că este foarte asemănător din punct de vedere genetic cu virusurile care provoacă Dengue, febra galbenă sau maladia Nilului de Vest.

'În Brazilia sunt răspândite 10 tipuri diferite de flavivirusuri, iar încercarea de a identifica strict Zika dintre acestea va fi foarte dificilă", a precizat Alan Barrett pentru Live Science.

Cum se răspândeşte Zika?

Un alt mister legat de Zika este cum a reuşit acest virus să se răspândească rapid în aproape toată America de Sud, în zone în care nu a fost niciodată detectat până în prezent.

Oamenii de ştiinţă cunosc faptul că principalul vector de răspândire al acestui virus este ţânţarul Aedes aegypti, iar din nefericire această specie de ţânţari este foarte rezistentă şi foarte adaptabilă

De asemenea, oamenii de ştiinţă susţin că schimbările climatice au deschis noi areale pentru aceşti ţânţari. Există însă şi numeroase necunoscute legate de acest vector de transmitere.

'Foloseşte aceiaşi vectori de transmitere în toată America de Sud? Presupunem că da, dar nu am putut demonstra încă acest lucru. Este oare vorba de un ciclu viral strict uman, aşa cum este în cazul virusului Chikungunya? Dacă şi animalele pot fi purtătoare, va fi mult mai greu să scăpăm de el. Sunt oamenii gazdele finale pentru Zika, or poate fi el transmis de ţânţari şi de la un om la altul? Sunt foarte multe lucruri pe care încă nu le cunoaştem", a susţinut Barrett pentru Live Science.

Dr. Robert Glatter susţine că oamenii sunt probabil vinovaţi de această răspândire rapidă a virusului. Prin producerea unor cantităţi foarte mari de deşeuri şi gunoaie deschidem noi zone în care ţânţarii se pot înmulţi nestingheriţi.

'Ne confruntăm cu o adevărată explozie a gunoaielor peste tot în lume, ceea ce ajută la înmulţirea ţânţarilor Aedes aegypti. Îşi depun larvele în cauciucuri uzate, s-au adaptat la viaţa în plastic. Toate acestea sunt medii ideale în care ţânţarii să-şi depună ouăle. Nu este nevoie decât de puţină umezeală. Problema pe care o avem cu gunoaiele se află la originea înmulţirii ţânţarilor", conform lui Glatter.

Există şi oameni infectaţi cu Zika prin alţi vectori de transmitere decât ţânţarii?

La începutul acestui an, în Texas, o persoană a fost diagnosticată cu virusul Zika transmis pe cale sexuală, primul caz de infectare cu Zika pe teritoriul SUA din acest an.

Alte cazuri de transmitere pe cale sexuală, prin spermă, a virusului Zika au mai fost raportate în Colorado în 2008 şi respectiv în Polinezia Franceză în 2015. Deocamdată este neclar cât de frecvente sunt contaminările pe cale sexuală şi cât de greu sau cât de uşor este pentru acest organism viral să se răspândească în acest fel.

Cu toate acestea CDC a postat recent un avertisment pe site-ul său adresat femeilor însărcinate care au parteneri care au călătorit sau provin din zone considerate focare de transmitere a Zika.

Conform acestui avertisment, femeile ar trebui fie să nu întreţină relaţii sexuale, fie să folosească prezervative pentru orice tip de contact sexual, vaginal, anal sau oral, pe durata în care sunt însărcinate.

De asemenea, există dovezi care susţin că acest virus se poate transmite şi prin transfuzii de sânge. La 4 februarie autorităţile medicale braziliene au confirmat două cazuri de infecţie cu Zika legate de transfuzii de sânge.

Un anunţ făcut la 1 februarie de Asociaţia Americană a Băncilor de Sânge (American Association of Blood Banks - AABB) în legătură cu Zika le recomandă celor care călătoresc în Mexic, Caraibe şi în America Centrală şi de Sud să nu doneze sânge timp de cel puţin 28 de zile după ce se întorc în SUA.

Conform acestui avertisment "2,8% dintre donatorii de sânge au fost testaţi pozitiv cu ARN provenit de la virusul Zika în timpul epidemiei din Polinezia Franceză" (Polinezia Franceză s-a confruntat cu o epidemie locală de Zika în perioada 2013- 2014).

'Zika este aici şi va rămâne aici, în Americi. Va fi o parte din viaţa noastră în anii următori. Trebuie să aflăm exact ce sunt aceste virusuri periculoase şi să investim în tehnologii care pot identifica focare şi epidemii rapid, înainte de a se transforma în pandemii. Trebuie să devenim mai proactivi şi mai puţin reactivi", a mai subliniat Glatter.

18-02-2016
Tip
Stiri externe